Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru târsoagă

TÂRSOÁGĂ, târsoage, s. f. (Reg.) Barbă mare și neîngrijită. – Et. nec.
TÂRSOÁGĂ, târsoage, s. f. (Reg.) Barbă mare și neîngrijită. – Et. nec.
TÎRSOÁCĂ, tîrsoace, s. f. (Bot.) Troscot. (Fig.; atestat în forma tîrsoagă) O mulțime de dăscălime... Unii mai tineri, iar cei mai mulți cu niște tîrsoage de barbe cît badanalele de mari. CREANGĂ, A. 129. – Variantă: tîrsoágă s. f.
TÎRSOÁGĂ s. f. v. tîrsoacă.
!târsoágă (barbă) (reg.) s. f., g.-d. art. târsoágei; pl. târsoáge
târsoágă/târsoácă s. f., g.-d. art. târsoágei/târsoácei; pl. târsoáge/târsoáce
târsoágă, târsoáge, s.f. (reg.) 1. barbă mare și neîngrijită, cu fire lungi și încâlcite. 2. bătrân care își dă aere tinerești.
târsoagă f. 1. Bot. troscot; 2. ceva lung și care se târăște (asemenea târsoagei, a cării tulpină e întinsă pe pământ și ramificată): cu niște târsoage de barbe CR. [V. târșì].
tîrsoácă și -oágă (oa dift.) f., pl. e (bg. trosak, trosŭk și troskot, troscot; ung. tarsóka, o plantă). Păiș. Troscot. Fig. Est. Barbă stufoasă (ca păișu): o tîrsoagă de barbă. V. colilie.

Târsoagă dex online | sinonim

Târsoagă definitie

Intrare: târsoagă
târsoagă substantiv feminin