TÂRPÁN, târpane, s. n. Unealtă asemănătoare cu coasa, folosită la tăiatul stufului și al cânepii. – Din tc. tırpan.

TÂRPÁN, târpane, s. n. Unealtă asemănătoare cu coasa, folosită la tăiatul stufului și al cânepii. – Din tc. tırpan.

TÎRPÁN, tîrpane, s. n. Unealtă asemănătoare cu coasa, a cărei lamă curbată este fixată pe o coadă de lemn; se întrebuințează la tăiatul stufului și al cînepii. În stufăria deasă se fac cărări artificiale, tăindu-se stuful cu tîrpanele. ANTIPA, P. 547. – Variantă: tarpán (PAMFILE, A. R. 172, I. CR. III 54) s. n.

târpán s. n., pl. târpáne

târpán s. n., pl. târpáne

TÂRPÁN s. (prin Olt.) seceră. (Cu ~ se taie stuful.)

TÂRPÁN s. v. cosor.

TÂRPÁN ~e n. Unealtă asemănătoare cu coasa, folosită pentru tăierea stufului și a papurii; sabiță; rizeacă. /<bulg. turpan, turc. tirpan

tîrpán, tirpán și torpán n., pl. e (turc. terpan, tyrpan, coasă, d. ngr. drepáni, id.). Est. Un fel de coasă mică (cu coada de vre-un metru) cu care se taĭe stufu, papura și cînepa. – În Nț. tarpan (rev. I. Crg. 3, 54).

TÎRPAN s. (prin Olt.) seceră. (Cu ~ se taie stuful.)

tîrpan s. v. COSOR.