TÂRNUIÁLĂ, târnuieli, s. f. Târnuire. – Târnui + suf. -eală.

TÂRNUIÁLĂ, târnuieli, s. f. Târnuire. [Pr.: -nu-ia-] – Târnui + suf. -eală.

TÎRNUIÁLĂ, tîrnuieli, s. f. Tîrnuire.

târnuiálă s. f., g.-d. art. târnuiélii; pl. târnuiéli

târnuiálă s. f., g.-d. art. târnuiélii; pl. târnuiéli

TÂRNUIÁLĂ s. v. târnuit.

TÂRNUIÁLĂ s. v. bătaie, păruială.

târnueală f. părueală.

tîrnîĭálă, dîrnîĭálă și tîrnuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a tîrnîi.

TÎRNUIALĂ s. tîrnuire, tîrnuit, (prin Munt.) tîrșuială, tîrșuit. (~ străzii.)

tîrnuială s. v. BĂTAIE. PĂRUIALĂ.