TÂRNOSEÁLĂ, târnoseli, s. f. 1. Târnosire. 2. Tămâie sau altă substanță aromată folosită în ritualul bisericesc. – Târnosi + suf. -eală.

TÂRNOSEÁLĂ, târnoseli, s. f. 1. Târnosire. 2. Tămâie sau altă substanță aromată folosită în ritualul bisericesc. – Târnosi + suf. -eală.

TÎRNOSEÁLĂ, tîrnoseli, s. f. 1. Tîrnosire. 2. Tămîie sau altă substanță aromată, întrebuințată în ritualul bisericesc. Se mai fac... hapuri cu lucruri zise «sfinte», adică cu tămîie, smirnă... tîrnoseală, praf de foi sfințite. MARIAN, NA. 25.

târnoseálă s. f., g.-d. art. târnosélii; pl. târnoséli

târnoseálă s. f., g.-d. art. târnosélii; pl. târnoséli

TÂRNOSEÁLĂ s. v. consacrare.

TÂRNOSEÁLĂ ~éli f. Tămâie sau altă substanță aromată, folosită în ritualul bisericesc. /a târnosi + suf. ~eală

tîrnoseálă f., pl. elĭ. Tîrnosire.

TÎRNOSEALĂ s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, tîrnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (~ a unei biserici.)