târnomată definitie

9 definiții pentru târnomată

TÂRNOMÁTĂ s. f. (Reg.) Bucăți de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. – Cf. sb. trnomet „târn1 de măturat aria”.
TÂRNOMÁTĂ s. f. (Reg.) Bucăți de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu băligar care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. – Cf. scr. trnomet „târn1 de măturat aria”.
TÎRNOMÁTĂ s. f. (Regional) Rămășițe de paie, spice etc. rămase de la treierat și folosite ca așternut sau ca nutreț pentru vite; resturi de paie amestecate cu bălegar, care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. De cîte ori îți fi dormit în stroh și pe tîrnomată, să am eu acum atîția bani în pungă. CREANGĂ, P. 255. – Variante: tîrlomátă (ȘEZ. IX 146, ib. XIX 13) s. f., tîrnomáț (I. CR. V 183) s. n.
târnomátă (reg.) s. f., g.-d. art. târnométei
târnomátă s. f., g.-d. art. târnométei
TÂRNOMÁTĂ s. v. pleavă.
TÂRNOMÁTĂ ~e f. pop. 1) Așternut (de paie) pentru vite. 2) Amestec de paie cu băligar (scos din grajd). /<bulg. tărnomet
tîrnomeátă și -mátă f., pl. ete (vsl. *trŭnometŭ, d. trŭnŭ, spin, mărăcine, și metati, a mătura; sîrb. trnomet, tîrn, mătură de curte. V. tîrn, omăt). Est. Măturătură (gunoĭ) de la grajd, de la arie ș. a. – Și tîrlomată și tîlormată; și tîrnomat, n., pl. ete (rev. I. Crg. 3, 346) și tîrnomete m., arătare, monstru (Neam. Rom. 3, 28). V. stroh, goz, toriște.
tîrnoma s. v. PLEAVĂ.

târnomată dex

Intrare: târnomată (pl. -ate)
târnomată pl. -ate
Intrare: târnomată (pl. -ete)
târnomată pl. -ete substantiv feminin