TÂRNÓG, târnoage, s. n. (Reg.) Târnă (I 1). – Târnă + suf. -og.

TÂRNÓG, târnoage, s. n. (Reg.) Târnă (I 1). – Târnă + suf. -og.

TÎRNÓG, tîrnoage, s. n. (Regional) Coș de nuiele cu gura largă; tîrnă. Se ia un tîrnog – adică un coș mare cu gura largă – se scoate cu el gheața sfărîmată și se aruncă pe mal, de unde se culeg apoi peștii dintre bulgării de gheață. ANTIPA, P. 131.

târnóg (reg.) s. n., pl. târnoáge

târnóg s. n., pl. târnoáge

TÂRNÓG s. v. coșarcă.

tîrnog s. v. COȘARCĂ.