TÂRLÍ, târlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrășa pământul prin așezarea târlei (2) pe o porțiune de teren. – Din târlă.

TÂRLÍ, târlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îngrașa pământul prin așezarea târlei (2) pe o porțiune de teren. – Din târlă.

târlí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târlésc, imperf. târleá; conj. prez. 3 sg. și pl. târleáscă

târlíre s. f., g.-d. art. târlírii; pl. târlíri

târlí, târlésc, vb. IV (reg.) 1. a așeza târla. 2. a gunoi, a întinde pe jos. 3. a ține casă cu cineva.