Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru târlig

TÂRLÍGI s. m. pl. v. târlici.
TÂRLÍGI s. m. pl. v. târlici.
TÎRLÍCI s. m. pl. (Și în forma tîrligi) Papuci moi de casă fără tocuri, făcuți din postav sau din lînă. Surorile împleteau zorit la ciorapi, la tîrlici și mînuși. DELAVRANCEA, H. T. 269. ♦ (Învechit) Un fel de pantofi căptușiți cu postav peste care se purtau alți papuci. [Miu] sărută imineii Ciaușului și îi plînge pe tîrligii care i să ridică pe fluiere. DELAVRANCEA, S. 206. – Variantă: tîrlígi s. m. pl.
TÎRLÍGI s. m. pl. v. tîrlici.
tîrlíc și (Dun. de jos) terlíc m. (turc. terlik; ngr. terliki). Pl. Tîrlițĭ, calacatîrĭ, papucĭ de postav de umblat pin casă orĭ de încălțat un mort. – Și stîrlicĭ (Mold. Munt. vest) și tîrligĭ.
TÂRLÍG s. m. v. TÂRLIGI; forma de singular construită prin analogie cu TÂRLIC, tărlici. [Sinonime, Dicționar ortografic, NODEX]

Târlig dex online | sinonim

Târlig definitie

Intrare: târlig
târlig