târlie definitie

7 definiții pentru târlie

TÂRLÍE, târlii, s. f. (Reg.) Sanie (mică) țărănească. – Din târî.
TÂRLÍE, târlii, s. f. Sanie (mică) țărănească. – Din târî.
TÎRLÍE, tîrlii, s. f. (Regional) Sanie țărănească. Ne trebuia o tîrlie și am tăbărît pe el să ne facă una. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 89. Iarnă la toartă. Umblăm cu tîrlia. CARAGIALE, O. VII 127.
târlíe (reg.) s. f., art. târlía, g.-d. art. târlíei; pl. târlíi, art. târlíile
târlíe s. f., art. târlía, g.-d. art. târlíei; pl. târlíi, art. târlíile
TÂRLÍE ~i f. rar Sanie țărănească de dimensiuni mici. /Orig. nec.
tîrlíe f. (rudă cu tîrliuș și tîrnîĭ). Sud. Sanie țărănească de lemn: apucă tîrlia și răsturnă lemnele (Aldea, VR. 1909, 4, 66-67). Săniuță cu care se daŭ copiiĭ pe tîrliuș. – Și dîrlíe (Ial.). V. bîrzeĭcă, cĭoaclă.

târlie dex

Intrare: târlie
târlie substantiv feminin