Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru târguleț
TÂRGULÉȚ, târgulețe, s. n. Târgușor. – Târg + suf. -uleț.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TÂRGULÉȚ, târgulețe, s. n. Târgușor. – Târg + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TÎRGULÉȚ, tîrgulețe, s. n. Tîrgușor. Satul lui se făcea astfel tîrguleț. VISSARION, B. 90. Ne zădărise ei, bîntuind tare tîrgulețul nostru, Bechetul. ODOBESCU, S. III 568.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
târguléț s. n., pl. târguléțe
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
târguléț s. n., pl. târguléțe
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TÂRGULÉȚ s. v. târgușor.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
TÎRGULEȚ s. tîrgușor, (reg.) tîrguț.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
târguleț definitie
târguleț dex
Intrare: târguleț
târguleț
substantiv neutru