târguleț definitie

7 definiții pentru târguleț

TÂRGULÉȚ, târgulețe, s. n. Târgușor. – Târg + suf. -uleț.
TÂRGULÉȚ, târgulețe, s. n. Târgușor. – Târg + suf. -uleț.
TÎRGULÉȚ, tîrgulețe, s. n. Tîrgușor. Satul lui se făcea astfel tîrguleț. VISSARION, B. 90. Ne zădărise ei, bîntuind tare tîrgulețul nostru, Bechetul. ODOBESCU, S. III 568.
târguléț s. n., pl. târguléțe
târguléț s. n., pl. târguléțe
TÂRGULÉȚ s. v. târgușor.
TÎRGULEȚ s. tîrgușor, (reg.) tîrguț.

târguleț dex

Intrare: târguleț
târguleț substantiv neutru