târguire definitie

2 intrări

20 definiții pentru târguire

TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [Prez. ind. și: tấrgui] – Din sl. trŭgovati.
TÂRGUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) târgui. – V. târgui.
TÂRGUÍ, târguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A face cumpărături; a cumpăra. 2. Refl. recipr. A se tocmi (1); p. ext. a discuta în contradictoriu, a nu ajunge la o înțelegere. [Prez. ind. și: tấrgui] – Din sl. trŭgovati.
TÂRGUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) târgui. – V. târgui.
TÎRGUÍ, tîrguiesc, vb. IV. 1. Tranz. A cumpăra, a face cumpărături (din tîrg). Feciorul domnului notar... A tîrguit un cal frumos de lemn. BENIUC, V. 38. Frusina i-a spus că merge și ea să-și tîrguiască de o rochie. GALACTION, O. I 144. Să te duci tu la spițărie, să-mi tîrguiești niște doftorii. POPA, V. 147. Duceți-vă și-mi tîrguiți o găină. DELAVRANCEA, O. II 361. 2. Refl. A negocia prețul; a se tocmi; p. ext. a se ciorovăi. Ce te tîrguești atîta, domnișoară? DUMITRIU, N. 104. Mara făcea în toate serile socoteala, se tîrguia mereu ea singură cu sine și chibzuia cum s-o apuce ca să scape cu puțin de astă dată. SLAVICI, O. II 51. O dată în viața ta m-ai dus la restaurant și te tîrguiești pentru-o cartofă. ALECSANDRI, T. 750. ◊ Refl. reciproc. De ce eu întîi?... Nu vă tîrguiți... spuse jandarmul. CAMILAR, N. I 98.
TÎRGUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) tîrgui. E tîrguire-n formă aice, precît văz. ALECSANDRI, T. II 273.
târguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târguiésc, imperf. 3 sg. târguiá; conj. prez. 3 să târguiáscă
târguíre s. f., g.-d. art. târguírii
târguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târguiésc, imperf. 3 sg. târguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. târguiáscă
târguíre s. f., g.-d. art. târguírii
TÂRGUÍ vb. 1. v. cumpăra. 2. v. tocmi.
TÂRGUÍ vb. v. conveni, înțelege, învoi.
TÂRGUÍRE s. v. cumpărare.
A TÂRGUÍ ~iésc tranz. (mărfuri) A cumpăra (din târg) la un preț convenabil. /<sl. trugovati
A SE TÂRGUÍ mă ~iésc intranz. 1) A discuta pentru a conveni asupra prețului prin concesii reciproce. 2) A discuta în contradictoriu, încercând să ajungă la o înțelegere. /<sl. trugovati
târguì v. a cumpăra din târg.
tîrguĭésc v. tr. (vsl. trŭgovati, a tîrgui). Cumpăr din tîrg, maĭ ales de ale mîncăriĭ. V. refl. Neguțez, vorbesc ca să scot un preț maĭ mic: a te tîrgui țigănește.
tîrgui vb. v. CONVENI. ÎNȚELEGE. ÎNVOI.
TÎRGUI vb. 1. a achiziționa, a cumpăra, a lua, a procura, (înv. și pop.) a neguța, (prin Transilv.) a surzui, (înv.) a scumpăra. (A ~ cele necesare.) 2. a se tocmi, (înv. și pop.) a se negustori, a se neguța, (pop.) a se pogodi, a se precupeți, (reg.) a se ogodi, (prin Transilv.) a (se) răzbate. (A se ~ cu negustorul.)
TÎRGUIRE s. achiziționare, cumpărare, cumpărat, luare, procurare, (înv.) scumpărătoare. (~ unui bun.)

târguire dex

Intrare: târgui
târgui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
târgui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: târguire
târguire substantiv feminin