târgușor definitie

7 definiții pentru târgușor

TÂRGUȘÓR, târgușoare, s. n. Diminutiv al lui târg (3); târguleț. – Târg + suf. -ușor.
TÂRGUȘÓR, târgușoare, s. n. Diminutiv al lui târg (3); târguleț. – Târg + suf. -ușor.
TÎRGUȘÓR, tîrgușoare, s. n. Diminutiv al lui tîrg (3); orășel. Prin ploaia măruntă și cenușie, tîrgușorul începu a furnica. SADOVEANU, O. VII 79. Negustorii... se sileau să ajungă prin tîrgușoarele de munte. GALACTION, O. I 277. Au ajuns în inima tîrgușorului, unde există un șirag de prăvălii și două benzi rudimentare de trotuar. C. PETRESCU, A. 312. Tot tîrgușorul e de trei-patru străzi, care se întîlnesc într-o piață largă. REBREANU, I. 121.
târgușór s. n., pl. târgușoáre
târgușór s. n., pl. târgușoáre
TÂRGUȘÓR s. târguleț, (reg.) târguț.
TÎRGUȘOR s. tîrguleț, (reg.) tîrguț.

târgușor dex

Intrare: târgușor
târgușor substantiv neutru