Dicționare ale limbii române
târgovețime definitie
7 definiții pentru târgovețime
TÂRGOVEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților; orășenime. – Târgoveț + suf. -ime.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TÂRGOVEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților; orășenime. – Târgoveț + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TÎRGOVEȚÍME s. f. (Cu sens colectiv; astăzi rar) Locuitorii de la oraș; orășenii; orășenime. Era lume după lume în tîrgul Moșilor. Țărănime de departe, de la Dunăre... tîrgovețime de pe margini, cu nădragi largi. PAS, L. I 57. Bucureștii la anul 1848 era orașul tuturor paradoxelor și tîrgovețimea nu se mai mira de excentricitățile boierilor, socotindu-i din capul locului ca în afara oricărui canon. CĂLINESCU, N. 23.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
târgovețíme (rar) s. f., g.-d. art. târgovețímii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
târgovețíme s. f., g.-d. art. târgovețímii
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TÂRGOVEȚÍME s. v. orășenime.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
tîrgovețime s. v. ORĂȘENIME.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
târgovețime dex
Intrare: târgovețime
târgovețime
substantiv feminin