7 definiții pentru târgovețime
TÂRGOVEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților; orășenime. –
Târgoveț +
suf. -ime.
TÂRGOVEȚÍME s. f. (Rar) Mulțime de târgoveți; totalitatea târgoveților; orășenime. –
Târgoveț +
suf. -ime.
TÎRGOVEȚÍME s. f. (Cu sens colectiv; astăzi rar) Locuitorii de la oraș; orășenii; orășenime. Era lume după lume în tîrgul Moșilor. Țărănime de departe, de la Dunăre... tîrgovețime de pe margini, cu nădragi largi. PAS, L. I 57. Bucureștii la anul 1848 era orașul tuturor paradoxelor și tîrgovețimea nu se mai mira de excentricitățile boierilor, socotindu-i din capul locului ca în afara oricărui canon. CĂLINESCU, N. 23.
târgovețíme (rar)
s. f.,
g.-d. art. târgovețímii
târgovețíme s. f., g.-d. art. târgovețímii TÂRGOVEȚÍME s. v. orășenime.
tîrgovețime s. v. ORĂȘENIME. Târgovețime dex online | sinonim
Târgovețime definitie
Intrare: târgovețime
târgovețime substantiv feminin