târcoli definitie

8 definiții pentru târcoli

TÂRCOLÍ, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĭa.
TÂRCOLÍ, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĩa.
TÎRCOLÍ, tîrcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se învîrti (în preajma cuiva sau a ceva), a umbla de jur împrejur, a da tîrcoale. Așteptau tremurînd, bombănind, tîrcolind, cu nerăbdare... să arunce nenorocitul stîrv în ograda vrăjmașei. DELAVRANCEA, T. 150.
târcolí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolésc, imperf. 3 sg. târcoleá; conj. prez. 3 să târcoleáscă
târcolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolésc, impert. 3 sg. târcoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. târcoleáscă
A TÂRCOLÍ ~ésc intranz. rar A umbla în jur (fără a se apropia); a da târcoale. /<bulg. tărkolia[se]
tîrcolésc v. tr. (bg. tŭrkalĕam se, mă rostogolesc, infl. de tîrcol. La Cdr. bg. tŭrkolĕavam). Rar. Daŭ tîrcoale.
târcoli, târcolesc v. r. a se învârti în preajma cuiva

târcoli dex

Intrare: târcoli
târcoli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a