târcav definitie

4 definiții pentru târcav

TÂRCAV adj. v. chel, chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit pirpiriu, pleșuv, pricăjit, prizărit, sfrijit.
târcáv, -ă, adj. (reg.) 1. pleșuv, chel. 2. scurt, mic, ciuntit. 3. cu vegetație puțină.
tîrcáv, -ă adj. (rut. tyrkávyĭ). Vest. Fără copacĭ saŭ și fără ĭarbă: munțĭ petroșĭ, parte tîrcávĭ, parte acoperițĭ de pădurĭ (Univ. 31 Ĭuliŭ 1905; 1, 5, coresp. din Tismana). Chel, pleșuv: cap tîrcáv. Cu lîna scurtă din natură: oĭ tîrcáve. Pipernicit. – În nord acc. pe î: viță tî́rcavă (una verde, alta uscată).
tîrcav adj. v. CHEL. CHIRCIT. DEGENERAT. ÎNCHIRCIT. NEDEZVOLTAT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PLEȘUV. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. SFRIJIT.

târcav dex

Intrare: târcav
târcav admite vocativul