târcăvi definitie

5 definiții pentru târcăvi

TÎRCĂVÍ, tîrcăvesc, vb. IV. (Regional) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli, a pleșuvi; (despre barbă sau păr) a se scurta, a se roade, a se toci. Nu vezi c-ai îmbătrînit, Barba ți s-a tîrcăvit, Păru-n cap ți s-a albit. POP. 2. Tranz. A roade, a toci. De, că tot ca tine una mi-a tîrcăvit căciula! TEODORESCU, P. P. 121.
TÂRCĂVÍ, târcăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci. 2. Tranz. A roade, a toci. – Comp. ucr. tyrkavyj.
TÂRCĂVÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.
tîrcăvésc v. intr. Vest. Devin tîrcav. V. refl. Mă pipernicesc.
tîrcăvi vb. v. CHIRCI. DEGENERA. ÎNCHIRCI. PIPERNICI. SFRIJI. ZGÎRCI.

târcăvi dex

Intrare: târcăvi
târcăvi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a