Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru târboanță

târboánță, târboanțe, (triboanță, tarboanță), s.f. – (reg.) Vehicul pentru transportul materialelor, alcătuit dintr-o ladă, o roată și două mânere; roabă (ALRRM, 1971: 250). – Din magh. targonca „roabă” (MDA).
târboánță, -e, (triboanță, tarboanță), s.f. – Vehicul pentru transportul materialelor, alcătuit dintr-o ladă, o roată și două mânere; roabă (ALR 1971: 250). – Din magh. targonca „roabă”.

Târboanță dex online | sinonim

Târboanță definitie

Intrare: târboanță
târboanță