TÂRȘITOÁRE, târșitori, s. f. (Reg.) Grapă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri; târâitoare. – Târși + suf. -toare.

TÂRȘITOÁRE, târșitori, s. f. (Reg.) Grapă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri; târâitoare. – Târși + suf. -toare.

TÎRȘITOÁRE, tîrșitori, s. f. (Regional) Unealtă formată din mai multe bare paralele, legate între ele cu lanțuri, folosită pentru netezirea arăturilor.

târșitoáre (reg.) s. f., g.-d. art. târșitórii; pl. târșitóri

târșitoáre s. f., g.-d, art. târșitórii; pl. târșitóri

TÂRȘITOÁRE s. v. netezitoare.

tîrșitoare s. v. NETEZITOARE.