târâtură definitie

10 definiții pentru târâtură

TÂRÂTÚRĂ, târâturi, s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. – Târî + suf. -tură.
TÂRÂTÚRĂ, târâturi, s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. – Târî + suf. -tură.
TÎRÎTÚRĂ, tîrîturi, s. f. Om de nimic, ființă josnică; femeie de moravuri ușoare. Tîrîtura aia de Safta. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 295.
târâtúră s. f., g.-d. art. târâtúrii; pl. târâtúri
târâtúră s. f., g.-d. art. târâtúrii; pl. târâtúri
TÂRÂTÚRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.
TÂRÂTÚRĂ ~i f. fam. 1) Om de nimic; târâie-brâu. 2) Femeie desfrânată; târfă; prostituată. /a târî+ suf. ~tură
târîtură f. ființă tărîtoare, femeie josnică.
tîrîtúră f., pl. ĭ. Femeĭe fără demnitate, fleoarță (care „se tîrăște”, adică „se înjosește”).
tîrîtu s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

târâtură dex

Intrare: târâtură
târâtură substantiv feminin