târâtoare definitie

2 intrări

14 definiții pentru târâtoare

TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ◊ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.
TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.
TÎRÎTÓR, -OÁRE, tîrîtori, -oare, adj. Care se tîrăște. Plantă... cu rizom gros, tîrîtor și tulpini erecte. FLORA, R.P.R. II 83. ◊ Plantă tîrîtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pămînt. ♦ (Substantivat, f.) Animal care se tîrăște; reptilă. Așa li-i dat stîrcilor și puilor de stîrc, să-și aleagă hrana dintre broaște și tîrîtoare. SADOVEANU, D. P. 141. Șerpii, ca și... alte tîrîtoare, mi-au produs o impresie de profund dezgust. ALECSANDRI, C. 350.
târâtoáre s. f., g.-d. art. târâtoárei; pl. târâtoáre
târâtór adj. m., pl. târâtóri; f. sg. și pl. târâtoáre
târâtór adj. m., pl. târâtóri; f. sg. și pl. târâtoáre
TÂRÂTOÁRE s. (PESCUIT) (rar) trandadaie. (Cu ~ se pescuiește cega.)
TÂRÂTÓR adj. (BOT.) repent. (Plante ~oare; tulpini ~oare.)
TÂRÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se târăște. ◊ Plantă ~oare plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. /a târî+ suf. ~tor
tărîtor a. 1. care se târăște; 2. fig. care se înjosește prea mult înaintea celor puternici.
tîrîtór, -oáre adj. Zool. Care se tîrăște, reptil: șarpele e un animal tîrîtor. Bot. Care se tîrăște saŭ se agață: cucurbitaceele-s plante tîrîtoare. Fig. Josnic, prea umilit: om, caracter tîrîtor. S. f., pl. orĭ. Trandavaĭ. S. n. pl. saŭ f. pl. Animale orĭ plante tîrîtoare.
trandaváĭ n., pl. ĭe. Cov. Prut. Prostovol. – La Ant. trandadáĭe, pl. ăĭ, plasă (numită și tîrîtoare), care se tîrăște pe fundu apeĭ ca să prindă cega.
TÎRÎTOARE s. (PESCUIT) (reg.) trandadaie. (Cu ~ se pescuiește cega.)
TÎRÎTOR adj. (BOT.) repent. (Plante ~; tulpini ~.)

târâtoare dex

Intrare: târâtor
târâtor adjectiv
Intrare: târâtoare
târâtoare