tânjitor definitie

8 definiții pentru tânjitor

TÂNJITÓR, -OÁRE, tânjitori, -oare, adj. 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.
TÂNJITÓR, -OÁRE, tânjitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care tânjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. ♦ Plin de jale, de tristețe; tânguitor. – Tânji + suf. -tor.
TÎNJITÓR, -OÁRE, tînjitori, -oare, adj. 1. Care tînjește (1); slab, bolnav. 2. Plin de dor, duios, galeș. Mă uit la ochii tăi cei frumoși și tînjitori. ISPIRESCU, L. 29. Și-a întors tînjitorii ochi căprii, umbriți de lungi gene. NEGRUZZI, S. I 17. ♦ Plin de jale, de tristețe; tînguitor. Cîte-o privighitoare... sloboade sonuri tînjitoare. NEGRUZZI, S. I 197. ◊ Fig. Tînjitoare și cu brațele întinse, se rugau parcă vechile fatoliuri. ANGHEL, PR. 4.
tânjitór adj. m., pl. tânjitóri; f. sg. și pl. tânjitoáre
tânjitór adj. m., pl. tânjitóri; f. sg. și pl. tânjitoáre
TÂNJITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care tânjește. 2) rar Care vădește o dorință arzătoare; frământat de dor. Ochi ~ori. 3) fig. (despre plante) Care este lipsit de vlagă; ofilit; veștejit. /a tânji + suf. ~tor
tânjitor a. Mold. galeș, lânged: ochii tânjitori NEGR.
tînjitór, -oáre adj. Care tînjește, galeș: ochĭ tînjitorĭ.

tânjitor dex

Intrare: tânjitor
tânjitor adjectiv