Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru t├ónguire

T├éNGU├Ź, t├ónguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi pl├óng├óndu-se, jeluindu-se, v─âic─ârindu-se. ÔÖŽ Fig. A scoate sunete jalnice, pl├óng─âtoare. 2. Tranz. A jeli, a depl├ónge, a comp─âtimi pe cineva. 3. Refl. (├Änv.) A se pl├ónge de cineva; a reclama. [Prez. ind. ╚Öi: tß║ąngui] ÔÇô Din sl. tongovati.
T├éNGU├ŹRE, t├ónguiri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) t├óngui ╚Öi rezultatul ei; t├ónguit. ÔÖŽ (├Änv.) Necaz, jale, sup─ârare, m├óhnire. 2. Sunete t├ónguitoare, glas t├ónguitor. 3. (├Änv.) Pl├óngere ├«mpotriva cuiva; reclama╚Ťie. ÔÇô V. t├óngui.
T├éNGU├Ź, t├ónguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi pl├óng├óndu-se, jeluindu-se, v─âic─ârindu-se. ÔÖŽ Fig. A scoate sunete jalnice, pl├óng─âtoare. 2. Tranz. A jeli, a depl├ónge, a comp─âtimi pe cineva. 3. Refl. (├Änv.) A se pl├ónge de cineva; a reclama. [Prez. ind. ╚Öi: tß║ąngui] ÔÇô Din sl. tongovati.
T├éNGU├ŹRE, t├ónguiri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) t├óngui ╚Öi rezultatul ei; t├ónguit. ÔÖŽ (├Änv.) Necaz, jale, sup─ârare, m├óhnire. 2. Sunete t├ónguitoare, glas t├ónguitor. 3. (├Änv.), Pl├óngere ├«mpotriva cuiva; reclama╚Ťie. ÔÇô V. t├óngui.
T├ÄNGU├Ź, t├«nguiesc, vb. IV. 1. Refl. ╚Öi (rar) intranz. A vorbi pl├«ng├«ndu-se, jelindu-se, v─âic─ârindu-se. Pl├«nse mai departe, lini╚Ötit, t├«nguindu-se ╚Öi cl─âtin├«nd din cap. DUMITRIU, N. 137. Vezi cum e╚Öti, m─â frate Necul─âie╚Ö, se t├«ngui me╚Öterul m├«ng├«indu-╚Öi b─ârbu╚Ťa. SADOVEANU, P. M. 135. A pornit cu ele, t├«nguind mai mult ca o femeie dec├«t ca un c─âlug─âr. DELAVRANCEA, la CADE. Pl├«ngea ╚Öi se t├«nguia de-╚Ťi rupea inima. ISPIRESCU, U. 53. ÔŚŐ (Cu determin─âri ├«n dativ, indic├«nd persoana c─âreia i se adreseaz─â pl├«ngerea) Constandin st─âtea la o mas─â ╚Öi mo╚Öul i se t├«nguia. DUMITRIU, N. 280. A╚Öa se t├«ngui Iana fie-sei. DELAVRANCEA, H. T. 151. Femeia lui Ipate, cum ├«l vede, ├«ncepe a i se t├«ngui ╚Öi lui. CREANG─é, P. 177. ÔŚŐ Fig. P├«r├«ului se t├«nguie╚Öte-o floare: Ce bl├«nd erai ├«n vremuri mai senine. CERNA, P. 92. ÔŚŐ (Urmat de o completiv─â sau de un complement care indic─â motivul pl├«ngerii) Se t├«nguia biata soacr─â-mea Agapia c─â haimanaua de copil ├«i fur─â toate cire╚Öile ╚Öi prunele. SADOVEANU, M. C. 16. Se t├«nguia de via╚Ťa aceasta. id. O. VII 16. Petre se r─âcori t├«nguindu-se c─â ar vrea s─â se a╚Öeze ╚Öi d├«nsul. REBREANU, R. I 160. ÔÖŽ Fig. A scoate sunete jalnice, pl├«ng─âtoare, t├«nguioase. Multe nop╚Ťi ale tale au fost tulburate ├«n vis de stolul r├«ndunelelor care se t├«nguiau. PAS, Z. I 210. Pe urm─â alte instrumente, bizare ╚Öi triste, au ├«nceput s─â se t├«nguie. C. PETRESCU, C. V. 167. Afar─â-i noapte neagr─â, vijelie... Se t├«nguie╚Öte v├«ntul prin cotloane. IOSIF, P. 20. ÔŚŐ Tranz. A ├«ngenuncheat ├«n fa╚Ťa lespezii de piatr─â, ├«ncep├«nd s─â se loveasc─â cu fruntea ├«n bucata de st├«nc─â ╚Öi s─â t├«nguiasc─â o pl├«ngere lung─â ╚Öi monoton─â. C. PETRESCU, R. DR. 59. Clopotul unui canton t├«ngui trei b─ât─âi ├«ntristate. id. S. 33. 2. Tranz. A depl├«nge, a comp─âtimi, a jeli pe cineva. O t├«nguiau moa╚Öele din sat, c─â o m─âritase tat─âl ei, unchiul Manole, ├«nc─â nev├«rstnic─â. SADOVEANU, M. C. 7. T├«nguie╚Öte-m─â, doamna mea, ╚Öi nu m─â osindi. NEGRUZZI, S. I 47. Oameni buni, m─â t├«ngui╚Ťi, Oameni buni, m─â milui╚Ťi. ALECSANDRI, P. P. 386. ÔŚŐ Loc. adv. De t├«nguit = de regretat, de pl├«ns. E de t├«nguit c─â ├«ntre magna╚Ťii Transilvaniei se afl─â unul care s─â ├«ndr─âzneasc─â, prin machina╚Ťiile sale turbur─âtoare, a ruina alian╚Ťa ╚Öi ├«nvoielile ├«ncheiate. B─éLCESCU, O. II 185. ÔÖŽ A boci. C─âzut─â la p─âm├«nt, t├«nguia ├«n bocet lung pe... fecior. MIRONESCU, S. A. 86. 3. Refl. A se pl├«nge de cineva, a reclama. P─ârin╚Ťii lui... ├«ntru m├«hniciune se t├«ngui de d├«nsul. DR─éGHICI, R. 41. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: t├«╠üngui (STANCU, D. 256, C. PETRESCU, C. V. 167).
T├ÄNGU├ŹRE, t├«nguiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se t├«ngui ╚Öi rezultatul ei. 1. Jelire, suspinare, lamentare. Pe Laura o revoltau g├«ndurile b─âtr├«nilor, mai ales c─â veneau totdeauna dup─â t├«nguiri ├«ndelungate despre s─âr─âcie. REBREANU, I. 86. V─âzu c─â n-o scoate la c─âp─ât├«i cu t├«nguirea. ISPIRESCU, L. 55. ÔÖŽ (├Änvechit) Jale, necaz, sup─ârare, m├«hnire. Totdeauna ve╚Ťi c─âuta a c├«╚Ötiga orice lucru ╚Öi neput├«nd apoi... ve╚Ťi c─âde ├«n mare t├«nguire. DR─éGHICI, R. 110. 2. Sunet lung plin de jale; pl├«nset, suspin, vaier, bocet. B─âtr├«nul sta am─âr├«t la fereastr─â, pe c├«nd t├«nguirile melancolice ale c├«ntecului umpleau noaptea. SADOVEANU, O. III 106. Visurile ce-a╚Öa dulce m-au durut de mult s-au stins, Cum se stinge-o t├«nguire ├«n amurgul unui pl├«ns. P─éUN-PINCIO, P. 85. ├Än zadar boltita lir─â, ce din ╚Öapte coarde sun─â, T├«nguirea ta de moarte ├«n caden╚Ťele-i adun─â. EMINESCU, O. I 160. 3. Pl├«ngere (├«mpotriva cuiva), reclama╚Ťie. Ve╚Önicile t├«nguiri ale r─âz─â╚Öilor pentru ├«nc─âlcarea, ╚Öi hr─âpirile Orheianului ├«i sfredeliser─â urechile ╚Öi inima. SADOVEANU, O. VII 103.
t├óngu├ş (a ~) (a jeli) (├«nv.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. t├óngui├ęsc/tß║ąngui, imperf. 3 sg. t├óngui├í; conj. prez. s─â t├óngui├ísc─â/s─â tß║ąnguie
!t├óngu├ş (a se ~) (a se lamenta) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se t├óngui├ę╚Öte/se tß║ąnguie, imperf. 3 sg. se t├óngui├í; conj. prez. 3 s─â se t├óngui├ísc─â/s─â se tß║ąnguie
t├óngu├şre s. f., g.-d. art. t├óngu├şrii; pl. t├óngu├şri
t├óngu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. t├óngui├ęsc, imperf. 3 sg. t├óngui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. t├óngui├ísc─â
t├óngu├şre s. f., g.-d, art. t├óngu├şrii; pl. t├óngu├şri
T├éNGU├Ź vb. 1. v. v─âita. 2. v. geme.
T├éNGU├Ź vb. v. c─âina, comp─âtimi, depl├ónge, pl├ónge.
T├éNGU├ŹRE s. 1. v. v─âitat. 2. v. bocet. 3. v. geam─ât. 4. vaier, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaic─âr. (Se aude o ~.)
T├éNGU├ŹRE s. v. pl├óngere, reclama╚Ťie.
A T├éNGU├Ź ~i├ęsc tranz. (persoane) A jeli ad├ónc; a comp─âtimi; a depl├ónge; a c─âina. ÔŚŐ De t├ónguit de pl├óns. /<sl. tongovati
A SE T├éNGU├Ź m─â ~i├ęsc intranz. 1) A-╚Öi ├«mp─ârt─â╚Öi durerea, nepl─âcerile, jeluindu-se cuiva; a se pl├ónge; a se c─âina; a se jelui. 2) A-╚Öi exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strig─âte; a se v─âic─âri; a se lamenta; a se v─âieta. 3) fig. A scoate sunete jalnice; a pl├ónge; a suspina. V├óntul se ~ie╚Öte. /<sl. tongovati
t├óngu├Č v. a jeli: dup─â ce mai pl├ónse ╚Öi se t├óngui o toan─â ISP. [Slav. T├ĽGA, jale].
t├ónguire f. ac╚Ťiunea de a (se) t├óngui ╚Öi rezultatul ei.
t├«ngu─ş├ęsc (m─â) v. refl. (vsl. tongovati, a fi ├«ngrijorat; s├«rb. tugovati, a se t├«ngui). M─â j─âlesc, m─â lamentez, ├«m─ş exprim un ad├«nc regret.
t├«ngu├şre f. Ac╚Ťiunea de a se t├«ngui. Vorbele pin care te t├«ngu─şe╚Öt─ş: ascult─â-─ş t├«nguirea.
tîngui vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.
TÎNGUI vb. 1. a (se) boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a se lamenta, a (se) plînge, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se lamenta, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.)
tînguire s. v. PLÎNGERE. RECLAMAȚIE.
T├ÄNGUIRE s. 1. boceal─â, bocire, bocit, c─âinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamenta╚Ťie, pl├«ngere, pl├«ns, t├«nguial─â, t├«nguit, v─âitare, v─âitat, v─âit─âtur─â, (pop., fam. ╚Öi peior.) v─âic─âreal─â, (pop.) jeluial─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ol─âl─âire, (reg.) v─âierare, v─âierat, (├«nv.) obidire, olec─âire. (Las─â ~!) 2. bocet, pl├«ngere, (pop.) jelanie, (├«nv.) jalovanie. (~ de ├«nmorm├«ntare.) 3. geam─ât, sc├«ncet, vaier, vaiet, (rar) sc├«nceal─â, (├«nv.) sc├«ncitur─â. (O ~ de durere.) 4. vaier, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaic─âr. (Se aude o ~.)

Tânguire dex online | sinonim

Tânguire definitie

Intrare: tângui
tângui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
tângui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: tânguire
tânguire substantiv feminin