tânguială definitie

7 definiții pentru tânguială

TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. – Tângui + suf. -eală.
TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. [Pr.: -gu-ia-] – Tângui + suf. -eală.
TÎNGUIÁlĂ, tînguieli, s. f. Faptul de a se tîngui; tînguire, jelire, văicăreală.
tânguiálă s. f., g.-d. art. tânguiélii; pl. tânguiéli
tânguiálă s. f., g.-d. art. tânguiélii; pl. tânguiéli
TÂNGUIÁLĂ s. v. văitat.
TÎNGUIA s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)

tânguială dex

Intrare: tânguială
tânguială substantiv feminin