TÂNDĂLITÚRĂ, tândălituri, s. f. Faptul de a tândăli; pierdere de vreme. – Tândăli + suf. -tură.

TÂNDĂLITÚRĂ, tândălituri, s. f. Faptul de a tândăli; pierdere de vreme. – Tândăli + suf. -tură.

TÎNDĂLITÚRĂ, tîndălituri, s. f. Faptul de a tîndăli; pierdere de vreme, zăbavă. După atîta tîndălitură, oamenii i-au pus numele «Popa Tanda». SLAVICI, N. I 15.

tândălitúră (pop.) s. f., g.-d. art. tândălitúrii; pl. tândălitúri

tândălitúră s. f., g.-d. art. tândălitúrii; pl. tândălitúri

TÂNDĂLITÚRĂ s. v. migăleală, mocăială, mocoșeală, mocoșire, moșmondeală, ticăială.

tîndălitură s. v. MIGĂLEALĂ. MOCĂIALĂ. MOCOȘEALĂ. MOCOȘIRE. MOȘMONDEALĂ. TICĂIALĂ.