TÂNDĂLÍ, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor, alene. – Din germ. tändelen „a glumi”.

TÂNDĂLÍ, tândălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea umblând de colo până colo fără rost; a lucra încet, fără spor (și cu lene). – Din germ. tändelen „a glumi”.

TÎNDĂLÍ, tîndălesc, vb. IV. Intranz. A-și pierde vremea (umblînd de colo pînă colo fără nici un rost), a lucra încet, a se mocăi, a migăli. Iarna, cît tîndălea pe-acasă, nu era omul de-aici, din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 19. Așa să vă brodiți treburile ca să nu tîndăliți prea mult cu datul colacilor. DAN, U. 89. Înainte de-amiazi tîndăli primprejurul conacului. REBREANU, R. I 91.

tândălí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălésc, imperf. 3 sg. tândăleá; conj. prez. 3 să tândăleáscă

tândălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tândălésc, imperf. 3 sg. tândăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. tândăleáscă

TÂNDĂLÍ vb. v. flecări, îndruga, lenevi, migăli, mocăi, mocoși, moșmondi, moșmoni, pălăvrăgi, sporovăi, ticăi, trăncăni, trândăvi.

A TÂNDĂLÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi tândală; a sta fără treabă. 2) A umbla mult și fără rost (ca un tândală); a hoinări; a vagabonda. 3) A lucra încet și fără spor; a se mocoși; a se mocăi; a se migăli. /<germ. tändein

tîndălésc v. intr. (germ. tändeln, a glumi, a te nebuni). Vest. Fam. Lenevesc, prujesc, perd timpu nelucrînd nimic serios. V. huzuresc.

tîndăli vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. LENEVI. MIGĂLI. MOCĂI. MOCOȘI. MOȘMONDI. MOȘMONI. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TICĂI. TRĂNCĂNI. TRÎNDĂVI.