tânăruț definitie

4 definiții pentru tânăruț

TÎNĂRÚȚ, -Ă, tînăruți, -e, adj. (Transilv.) Diminutiv al lui tînăr1, tinerel. Lumea toată de pre lume, Ne-a și pus urîte nume... Mie frunză de sălcuță Că-s copilă tînăruță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 66.
TÂNĂRÚȚ, -Ă, tânăruți, -e, adj. (Reg.) Tinerel. – Din tânăr + suf. -uț.
TÂNĂRÚȚ adj., s. v. tinerel.
tînăruț adj., s. v. TINEREL.

tânăruț dex

Intrare: tânăruț
tânăruț