tâmpinare definitie

2 intrări

5 definiții pentru tâmpinare

TÂMPINÁ vb. v. întâmpina, primi.
TÂMPINÁRE s. v. întâmpinare, primire.
întímpin (est) și întî́mpin1 (vest), a v. tr. (d. timpină, tîmpină, darabană, care suna cînd armatele se cĭocneaŭ, se întimpinaŭ). Întîlnesc, merg înaintea cuĭva ca să-l primesc: copiiĭ l-aŭ întîmpinat pe tatăl lor, poporu l-a întîmpinat cu pîne și sare pe domn. Previn, apuc în ainte, preîntimpin: a întîmpina o boală, o nenorocire. Obĭectez, ripostez: „nu mă tem”, întimpină el. Daŭ peste, întîlnesc: a întimpina marĭ dificultățĭ. Suport, preîntimpin, fac față: a întimpina cheltuĭelile. – Vechĭ timp-, tîmp- și tump-.
tîmpina vb. v. ÎNTÎMPINA. PRIMI.
tîmpinare s. v. ÎNTÎMPINARE. PRIMIRE.

tâmpinare dex

Intrare: tâmpinare
tâmpinare
Intrare: tâmpina
tâmpina verb grupa I conjugarea I