TÂMPÉNIE, tâmpenii, s. f. Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență, tâmpeală; faptă sau vorbă prostească; idioțenie, prostie, neghiobie. – Tâmp + suf. -enie.

TÂMPÉNIE, tâmpenii, s. f. Starea omului cu inteligență mărginită sau lipsit de inteligență, tâmpeală; faptă sau vorbă prostească; idioțenie, prostie, neghiobie. – Tâmp + suf. -enie.

TÎMPÉNIE, tîmpenii, s. f. 1. Starea omului cu inteligență mărginită; faptă sau vorbă prostească, idioțenie, prostie, neghiobie. 2. (Rar) Faptul de a tîmpi, tîmpire. Frîntură de limbă ca la acești nefericiți dascăli nu s-a mai dat a vedea; cumplit meșteșug de tîmpenie. CREANGĂ, A. 84.

tâmpénie (-ni-e) s. f., art. tâmpénia (-ni-a), g.-d. art. tâmpéniei; (fapte) pl. tâmpénii, art. tâmpéniile (-ni-i-)

tâmpénie s. f. (sil. -ni-e), art. tâmpénia (sil. -ni-a), g.-d. art. tâmpéniei; (fapte) pl. tâmpénii, art. tâmpéniile (sil, -ni-i-)

TÂMPÉNIE s. 1. v. idioție. 2. v. prostie.

TÂMPÉNIE ~i f. 1) Caracter tâmp; lipsă de inteligență. 2) Manifestare de om tâmp. [G.-D. tâmpeniei; Sil. -ni-e] /tâmp + suf. ~enie

tâmpenie f. idioție: cumplit meșteșug de tâmpenie CR.

tîmpénie f. (vsl. *tompenie, rus. tupĭenie). Starea omuluĭ tîmp, idioție. Faptă de om tîmp: mare tîmpenie!

TÎMPENIE s. 1. (MED.) cretinism, idioțenie, idioție, imbecilitate, tîmpeală, (rar) tîmpie, tîmpime. (Stare de ~.) 2. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)