tâlhărire definitie

2 intrări

12 definiții pentru tâlhărire

TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar.
TÎLHĂRÍ, tîlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce viață de tîlhar; a jefui, a prăda, a fura. Scoase toate avuțiile ce adusese de cînd tilhărea. ISPIRESCU, L. 144.
tâlhărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 să tâlhăreáscă
tâlhărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlhărésc, imperf. 3 sg. tâlhăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlhăreáscă
TÂLHĂRÍ vb. v. jefui, prăda.
TÂLHĂRÍRE s. v. banditism, furat, furătură, furt, gangsterism, hoție, jaf, pungășeală, pungășie, tâlhărie.
A TÂLHĂRÍ ~ésc intranz. pop. A fi tâlhar. /Din tâlhar
tâlhărì v. a jefui și ucide.
2) tîlhărésc v. intr. Duc vĭață de tîlhar. – Mold. tălh-.
tîlhări vb. v. JEFUI. PRĂDA.
tîlhărire s. v. BANDITISM. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. GANGSTERISM. HOȚIE. JAF. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE. TÎLHĂRIE.

tâlhărire dex

Intrare: tâlhări
tâlhări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tâlhărire
tâlhărire