tâlhărie definitie

12 definiții pentru tâlhărie

TÂLHĂRÍE, tâlhării, s. f. Furt însoțit de amenințări sau violență; p. gener. furt, hoție. – Tâlhar + suf. -ie.
TÂLHĂRÍE, tâlhării, s. f. Furt însoțit de amenințări sau violență; p. gener. furt, hoție. – Tâlhar + suf. -ie.
TÎLHĂRÍE, tîlhării, s. f. Acțiunea de a jefui; jaf, furt, hoție. I-au fost luat banii prin înșălăciune și tîlhărie. NEGRUZZI, S. I 86.
tâlhăríe s. f., art. tâlhăría, g.-d. art. tâlhăríei; pl. tâlhăríi, art. tâlhăríile
tâlhăríe s. f., art. tâlhăría, g.-d. art. tâlhăríei; pl. tâlhăríi, art. tâlhăríile
TÂLHĂRÍE s. banditism, gangsterism, jaf, (franțuzism) brigandaj, (înv. și reg.) tâlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tâlhărășug, tâlhărire, tâlhărșag, tâlhușag. (Stârpirea ~.)
TÂLHĂRÍE s. v. furat, furătură, furt, haiducie, hoție, pungășeală, pungășie.
TÂLHĂRÍE ~i f. Faptă de tâlhar; brigandaj. [G.-D. tâlhăriei] /tâlhar + suf. ~ie
tâlhărie f. faptă, meserie de tâlhar.
tîlhăríe f. Faptă de tîlhar. Vĭața de tîlhar. – Mold. tălh-.
TÎLHĂRIE s. banditism, gangsterism, jaf, (franțuzism) brigandaj, (înv. și reg.) tîlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag. (Stîrpirea ~.)
tîlhărie s. v. FURAT. FURĂTURĂ. FURT. HAIDUCIE. HOȚIE. PUNGĂȘEALĂ. PUNGĂȘIE.

tâlhărie dex

Intrare: tâlhărie
tâlhărie substantiv feminin