tâlcuire definitie

2 intrări

21 definiții pentru tâlcuire

TÂLCUÍ, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc.; a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. și: tâlcui] – Din sl. tlŭkovati.
TÂLCUÍRE, tâlcuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei.- V. tâlcui.
TÂLCUÍ, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. și: tấlcui] – Din sl. tlŭkovati.
TÂLCUÍRE, tâlcuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei. – V. tâlcui.
TÎLCUÍ, tîlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) 1. A explica, a interpreta tîlcul unor fapte, vorbe, scrieri etc.; a tălmăci. S-a mirat neputîndu-și tîlcui de unde să vie această prefacere. SBIERA, P. 138. Le tîlcuiam toate înțelesurile și pildele lui. GORJAN, H. IV 142. 2. A traduce, a tălmăci. Cronos... pre limba noastră se tîlcuiește, timpul sau vremea. ISPIRESCU, U. 81. Învățătură despre a lumii orînduială... de pe grecie pe romînie tîlcuită. EMINESCU, N. 45. – Prez. ind. și: tî́lcui (ARGHEZI, V. 181).
TÎLCUÍRE, tîlcuiri, s. f. Acțiunea de a tîlcui și rezultatul ei. Tîlcuiri de visuri coordonate alfabetic. EMINESCU, N. 45.
tâlcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiésc, imperf. 3 sg. tâlcuiá; conj. prez. 3 să tâlcuiáscă
tâlcuíre (pop.) s. f., g.-d. art. tâlcuírii; pl. tâlcuíri
tâlcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiésc, imperf. 3 sg. tâlcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlcuiáscă
tâlcuíre s. f., g.-d. art. tâlcuírii; pl. tâlcuíri
TÂLCUÍ vb. 1. v. interpreta. 2. v. analiza.
TÂLCUÍ vb. v. tălmăci, traduce, transpune.
TÂLCUÍRE s. 1. v. interpretare. 2. v. analizare.
TÂLCUÍRE s. v. tălmăcire, traducere, transpunere.
A TÂLCUÍ ~iésc tranz. înv. 1) (lecții, teme, fenomene, fapte) A expune într-o formă accesibilă, comentând tâlcul; a tălmăci; a explica; a lămuri. 2) rar (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci; a traduce. /<sl. tlukovati
tâlcuì v. a explica un text vechiu, a-l tălmăci. [Slav. TLŬKOVATI, a interpreta].
tîlcuĭésc v. tr. (vsl. tlŭkovati, a interpreta. V. ticluĭesc). Vechĭ. Rar azĭ. Interpretez, tălmăcesc, traduc. Pop. Staŭ la tîlc, la taĭfas, tăinuĭesc: babele tot tîlcuĭaŭ la poartă.
TÎLCUI vb. 1. a interpreta, a tălmăci. (Îi ~ visul avut.) 2. a analiza, a comenta, a explica, a interpreta, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (A ~ un text literar.)
tîlcui vb. v. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE.
TÎLCUIRE s. 1. interpretare, tălmăcire, (pop.) tîlc, (înv.) tălmăcitură, tîlcovanie, tîlcuială. (Dădea scrisorii tot felul de ~i.) 2. analizare, comentare, explicare, interpretare, (înv.) tîlcuială. (~ unui text literar.)
tîlcuire s. v. TĂLMĂCIRE. TRADUCERE. TRANSPUNERE.

tâlcuire dex

Intrare: tâlcui
tâlcui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
tâlcui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: tâlcuire
tâlcuire substantiv feminin