TÂLCUÍ, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc.; a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. și: tâlcui] – Din sl. tlŭkovati.

TÂLCUÍ, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. și: tấlcui] – Din sl. tlŭkovati.

TÎLCUÍ, tîlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) 1. A explica, a interpreta tîlcul unor fapte, vorbe, scrieri etc.; a tălmăci. S-a mirat neputîndu-și tîlcui de unde să vie această prefacere. SBIERA, P. 138. Le tîlcuiam toate înțelesurile și pildele lui. GORJAN, H. IV 142. 2. A traduce, a tălmăci. Cronos... pre limba noastră se tîlcuiește, timpul sau vremea. ISPIRESCU, U. 81. Învățătură despre a lumii orînduială... de pe grecie pe romînie tîlcuită. EMINESCU, N. 45. – Prez. ind. și: tî́lcui (ARGHEZI, V. 181).

tâlcuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiésc, imperf. 3 sg. tâlcuiá; conj. prez. 3 să tâlcuiáscă

tâlcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiésc, imperf. 3 sg. tâlcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlcuiáscă

TÂLCUÍ vb. 1. v. interpreta. 2. v. analiza.

TÂLCUÍ vb. v. tălmăci, traduce, transpune.

A TÂLCUÍ ~iésc tranz. înv. 1) (lecții, teme, fenomene, fapte) A expune într-o formă accesibilă, comentând tâlcul; a tălmăci; a explica; a lămuri. 2) rar (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci; a traduce. /<sl. tlukovati

tâlcuì v. a explica un text vechiu, a-l tălmăci. [Slav. TLŬKOVATI, a interpreta].

tîlcuĭésc v. tr. (vsl. tlŭkovati, a interpreta. V. ticluĭesc). Vechĭ. Rar azĭ. Interpretez, tălmăcesc, traduc. Pop. Staŭ la tîlc, la taĭfas, tăinuĭesc: babele tot tîlcuĭaŭ la poartă.

TÎLCUI vb. 1. a interpreta, a tălmăci. (Îi ~ visul avut.) 2. a analiza, a comenta, a explica, a interpreta, (înv.) a întoarce, (fig.) a descifra. (A ~ un text literar.)

tîlcui vb. v. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE.