SĂRĂCÍ, sărăcesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul. 2. Tranz. și intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. și tranz. A (se) împuțina. 5. Tranz. (Reg.) A compătimi. – Din sărac.

SĂRĂCÍ, sărăcesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A ajunge sau a face pe cineva să ajungă sărac (1), a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă avutul. 2. Tranz. și intranz. A face sau a deveni neroditor. 3. Tranz. A lua (cuiva) ceva, a lipsi (pe cineva) de un bun material. 4. Intranz. și tranz. A (se) împuțina. 5. Tranz. (Reg.) A compătimi. – Din sărac.

SĂRĂCÍ, sărăcesc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge sărac, a-și pierde avutul. N-au sărăcit părinții mei? C. PETRESCU, A. R. 34. Toți sărăceau, numai el se îmbogățea. VLAHUȚĂ, O. A. 215. Dacă bei făr’ de măsură... Lucrul nu-l mai isprăvești Și la urmă sărăcești. BIBICESCU, P. P. 223. ♦ Tranz. A aduce (pe cineva) în stare de sărăcie, a face (pe cineva) să-și piardă averea. Pe el nu-l putea sărăci mai tare, căci nu avea chiar nimic. RETEGANUL, P. V 16. Dintr-un smoc de tărfăloage de moșie (care-l sărăciseră de tot cu judecățile), scoase o hîrtie afumată pe care mi-a dat-o. NEGRUZZI, S. I 186. Romîn Grue Grozovanul... care-a sărăcit pe Hanul. ALECSANDRI, P. P. 77. ♦ Tranz. (Cu complementul «pămînt») A face neroditor, a secătui. Plantele... i-au supt (pămîntului) toată vlaga și l-au sărăcit. La TDRG. 2. Tranz. A lipsi (pe cineva) de ceva, a lua (cuiva) ceva. Ca mărul lîngă drum, N-are pace nicidecum. Ciți trec... de crăngi îl sărăcesc. ALECSANDRI, P. P. 290. ♦ A împuțina. Cum o să vă dau la cîni!.. Cum zicea, așa făcea, Rău pe turci îi sărăcea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. 3. Tranz. (Învechit și popular) A lăsa (pe cineva) orfan, a lipsi pe cineva de părinți. Gîtul [soției] jos că i-l tăia... Vai de mine! ce-am făcut? Copil mic mi-am sărăcit, Pe mine m-am văduvit. BIBICESCU, P. P. 345. 4. Tranz. (Regional) A compătimi. Pe drum cine trecea, Tot pe Badiul sărăcea, Tot pe Badiul mi-l căia. TEODORESCU, P. P. 549.

sărăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcésc, imperf. 3 sg. sărăceá; conj. prez. 3 să sărăceáscă

sărăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sărăcésc, imperf. sg. sărăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. sărăceáscă

SĂRĂCÍ vb. 1. a calici, a (se) ruina, a scăpăta, (înv. și reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.) 2. v. pauperiza.

SĂRĂCÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

A sărăci ≠ a (se) îmbogăți

A SĂRĂCÍ ~ésc 1. intranz. 1) A deveni sărac; a-și pierde averea; a se ruina; a se distruge. 2) A scădea din cantitate; a se împuțina. 2. tranz. A face să devină sărac. /Din sărac

SĂRĂCÍ/E ~i f. 1) Lipsă a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sărac. ◊ ~ lucie (sau neagră) sărăcie extremă. A-și vedea de ~ a-și vedea de lucrul său (și a nu se amesteca în treburile altora). Vorba lungă (sau multă) ~a omului a) se spune atunci, când cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arăta, că nu are rost să mai continue discuția. 2) Cantitate neînsemnată și insuficientă de ceva. ~ de idei. 3) peior. Lucru sau ființă lipsită de valoare, de importanță. [G.-D. sărăciei] / sărac + suf. ~ie

sărăcì v. 1. a aduce la sărăcie: el țara a sărăcit; 2. a ajunge sărac: toată familia a sărăcit; 3. a ajunge orfan: copiii se sărăcesc, femeile vădănesc POP.

sărăcésc v. tr. (d. sărac). Reduc în sărăcie, prefac în sărăcie: Jidaniĭ sărăcesc țările care-ĭ primesc. V. intr. Ajung sărac: bogațiĭ aŭ sărăcit și aŭ flămînzit (Ev.). V. refl. Ajung sărac: m’am sărăcit pe mine pentru eĭ.

SĂRĂCI vb. 1. a calici, a (se) ruina, a scăpăta, (înv. și reg.) a sărmăni, (înv.) a meseri, a mișeli, a (se) mofluzi, a (se) stinge, (fam.) a (se) decava, (fig.) a (se) toca, a (se) usca. (A ~ de tot, nu mai are nimic.) 2. a (se) pauperiza, a (se) proletariza.

sărăci vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.

SOUVENT TROP D’ABONDANCE APPAUVRIT LA MATIÈRE (fr.) adeseori prea multă bogăție (de cuvinte) sărăcește substanța (operei literare) – Boileau, „Art poétique”, III.

A SĂRĂCI a ajunge la covrigi / la pepeni, a ieși la pepeni, a rămâne cu traista-n băț / cu fundul gol, a scoate la covrigi / pepeni.