SĂMÂNCIOÁRĂ s. f. v. semincioară.

SĂMINCIOÁRĂ s. f. v. semincioară.

SEMINCIOÁRĂ, semincioare, s. f. Diminutiv al lui sămânță. [Var.: sămâncioáră, sămincioáră s.f ] – Sămânță + suf. -ioară.

SĂMÂNCIOÁRĂ s. f. v. semincioară.

SĂMINCIOÁRĂ s. f. v. semincioară.

SEMINCIOÁRĂ, semincioare, s. f. Diminutiv al lui sămânță. [Var.: sămâncioáră, sămincioáră s. f.] – Sămânță + suf. -ioară.

SEMINCIOÁRĂ, semincioare, s. f. Diminutiv al lui sămînță. Caraiman a prins o scînteuță într-un firișor de iască și cu acea scînteuță, mult mai mică decît semincioara de mac... a aprins focușor slăbuț din cîteva vreascuri mărunte și mușchi uscat. SADOVEANU, N. P. 25.

semincioáră s. f., g.-d. art. semincioárei; pl. semincioáre

semincioáră s. f., g.-d. art. semincioárei; pl. semincioáre

semincĭoáră f., pl. e. Sămînță mică.