sălășluĭésc v. intr. (ung. szállásolni, a fi în gazdă, a sălășlui). Am sălașu, locuĭesc: fearele sălășluĭesc în codri. V. refl. Mă stabilesc, mă așez: vino și te sălășluĭește întru noĭ (O rugăcĭune către Dumnezeŭ). – Vechĭ -șuĭesc. În P.P. -șesc.