SĂLÍȚĂ, sălițe, s. f. Diminutiv al lui sală. A ieșit în antreu cu pumnul cu fărămituri, s-a prefăcut că deschide ușa de afară, dar le-a zvîrlit în gura sobei din săliță. C. PETRESCU, C. V. 120. Jos, în săliță, înainte de a urca scara, își aruncă ochii în oglindă. BART, E. 114. Omul ședea la masă cu consoarta sa în sălița de intrare. CARAGIALE, M. 25.