SĂLBÁTIC2, -Ă, sălbatici, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd unor grupuri de oameni aflați în sălbăticie, p. ext. persoană aflată pe o treaptă inferioară de civilizație. ♦ Persoană nesociabilă care trăiește retrasă de lume. Leana și Culai?... Ce sălbatici! DELAVRANCEA, O. II 331. – Variantă: sălbátec, -ă s. m. și f.