SURÍ, suresc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre păr; p. ext. despre oameni) A încărunți. ♦ Tranz. A face sur. – Din sur.

SURÍ, suresc, vb. IV. Intranz. (Rar; despre păr; p. ext. despre oameni) A încărunți. ♦ Tranz. A face sur. – Din sur.

SURÍ, suresc, vb. IV. Intranz. (Despre păr, p. ext. despre oameni) A încărunți. Tovarășii aceștia ai mei erau oameni tineri încă, dar părul le surise. SADOVEANU, O. V 155. ♦ Tranz. A face să devie sur. În cîteva ore de drum, mașina avea să-l înfunde iarăși în... praful acela dobrogean – care înfundă nările, zgîrie gîtlejul și surește părul. C. PETRESCU, Î. I 4.

surí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surésc, imperf. 3 sg. sureá; conj. prez. 3 să sureáscă

surí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surésc, imperf. 3 sg. sureá; conj. prez. 3 sg. și pl. sureáscă

SURÍ vb. v. încărunți.

surésc v. intr. Devin sur, încărunțesc.

suri vb. v. ÎNCĂRUNȚI.