supă definitie

2 intrări

27 definiții pentru supă

SUPÁ, supez, vb. I. Intranz. A lua masa seara târziu (după un spectacol). – Din fr. souper.
SÚPĂ, (2) supe, s. f. 1. Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc. 2. Fel, porție de supă (1). – Din fr. soupe.
SUPÁ, supez, vb. I. Intranz. A lua masa seara târziu (după un spectacol). – Din fr. souper.
SÚPĂ, supe, s. f. Fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc. – Din fr. soupe.
SUPÁ, supez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A lua masa de seară noaptea tîrziu. Vin de la teatru ca să supeze. CAMIL PETRESCU, T. II 87. ◊ (Ironic) Cocoana scoate coșul de sub canapea, slujnica aduce o sticlă cu vin și d. Mialache se pune să supeze cu coana Anica. CARAGIALE, O. II 201.
SÚPĂ, supe, s. f. Fiertură de carne sau de legume (sau de carne cu legume), uneori cu adaos de făinoase. V. ciorbă, zeamă. Ni s-a servit întîi supa. SAHIA, N. 56. Supa cu fidea... de origine spaniolă. NEGRUZZI, S.I 264. – Variantă: (regional) zúpă (RETEGANUL, P. I 63) s. f.
ZÚPĂ s. f. v. supă.
supá (a ~) vb., ind. prez. 3 supeáză
súpă s. f., g.-d. art. súpei; (feluri, porții) pl. súpe
supá vb., ind. prez. 1 sg. supéz, 3 sg. și pl. supeáză
súpă s. f., g.-d. art. súpei; (feluri, porții) pl. súpe
SUPÁ vb. v. cina.
SÚPĂ s. (pop.) zeamă, (reg.) sorbitură. (~ de pasăre.)
SUPÁ vb. I. intr. A cina, a lua masa seara târziu (după ieșirea de la un spectacol). [< fr. souper].
SÚPĂ s.f. Zeamă de legume sau de carne de vită ori de pasăre fiartă cu legume. [< fr. soupe].
SUPÁ vb. intr. a lua masa de seară (după un spectacol). (< fr. souper)
SÚPĂ s. f. 1. fiertură de legume sau de carne. 2. (fam.; la pictorii romantici) vernis galben aplicat peste o pictură pentru a-i da acea patină aurie evocatoare a timpului trecut. (< fr. soupe)
súpă (-pe), s. f. – Fiertură de carne. – Mr. supa. Fr. soupe, it. suppa, cf. ngr. σοῦπα. – Der. supa, vb. (a cina foarte tîrziu), din fr. souper; supeu, s. n., din fr. souper; supieră, s. f., din fr. soupière.
A SUPÁ ~éz tranz. livr. A cina târziu (după o reprezentație). /<fr. souper
SÚPĂ ~e f. Fel de mâncare lichidă, pregătită prin fierberea cărnii sau/și a legumelor (uneori cu adaos de paste făinoase). [G.-D. supei] /<fr. soupe
supà v. a cina târziu noaptea (= fr. souper).
supă f. bulion pregătit cu legume sau alte ingrediente (= fr. soupe).
*súpă f., pl. e (fr. soupe, d. souper. V. supeŭ). Fertură de carne turnată în farfurie fără carne, dar cu orez, grisă, tăĭțeĭ ș. a. (Carnea rămasă constituĭe rasolu. Cĭorba saŭ borșu e supă acră). – În Trans. Bucov. zupă (d. germ. suppe, care vine d. fr. soupe).
*supéz v. intr. (fr. souper, d. germ. de jos supen, ol. zuipen, germ.de sus saufen, a suge, a bea, a trage la măsea. V. supă). Barb. Cinez (maĭ ales noaptea).
SUPA vb. a cina. (Unde ai ~ după spectacol?)
SU s. (pop.) zeamă, (reg.) sorbitură. (~ de pasăre.)
găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal.

supă dex

Intrare: supă
supă substantiv feminin
zupă substantiv feminin
Intrare: supa
supa verb grupa I conjugarea a II-a