SEMEȚÍ, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumețí vb. IV] – Din semeț.

SUMEȚÍ vb. IV v. semeți.

SEMEȚÍ, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumețí vb. IV] – Din semeț.

SUMEȚÍ vb. IV v. semeți.

SEMEȚÍ, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mîndri, a se lăuda, a-și da importanță; (depreciativ) a se fuduli, a se îngîmfa, a deveni trufaș. D-apoi, mătușă, nici neguțătorii din alte părți nu sînt mai prejos, s-a semețit străinul. SADOVEANU, D. P. 150. Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218. 2. A îndrăzni, a prinde curaj; a căpăta încredere. Cînd turcii de pe margine văzură trecerea sultanului cu atîta oștire asupra Ungariei, începură a se semeți. BĂLCESCU, O. II 171. – Variantă: (regional) sumețí (STANCU, D. 39, C. PETRESCU, C. V. 154, ODOBESCU, S. I 82) vb. IV.

SUMEȚÍ vb. IV v. semeți.

!semețí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se semețésc, imperf. 3 sg. se semețeá; conj. prez. 3 să se semețeáscă

semețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. semețésc, imperf. 3 sg. semețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. semețeáscă

SEMEȚÍ vb. v. îngâmfa.

SEMEȚÍ vb. v. baza, bizui, conta, cuteza, fundamenta, îmbărbăta, împotrivi, încrede, încumeta, încuraja, îndemna, îndrăzni, însufleți, întemeia, opune, răscula, răzvrăti, revolta, ridica, sprijini, stimula, susține.

semețí (-țésc, -ít), vb. – 1. A încuraja, a îndrăzni. – 2. (Refl.) A se mîndri, a se făli. – 3. (Refl.) A face pe grozavul, a-și lua nasul la purtare. – Var. sămeți, sumeți, sîmeți, și der. Sl. sŭmĕti „a îndrăzni” (Cihac, II, 336; Tiktin; Berneker, II, 47), cf. sb. smeti; probabil contaminat cu formația expresivă, sau cel puțin cu tratamentul expresiv al lui sumuța, asmuța, deoarece ar explica greu fonetismul rom. – Der. semeț, adj. (mîndru, arogant); semețește, adv. (cu îngîmfare); semeție, s. f. (mîndrie, fală, trufie, insolență).

A SE SEMEȚÍ mă ~ésc intranz. A-și da importanță deosebită; a se umfla în pene; a se îngâmfa; a se înfumura; a se împăuna. /Din semeț

semețì v. a deveni semeț.

sumețì v. a se semeți: Tătarii sumețindu-se în numărul lor BĂLC.

semețésc (Munt) și sumețésc (Mold. Trans). v. tr. (d. semeț, sumeț). Rar azĭ. Fac semeț. V. refl. Mă fac semeț. – Vechĭ și să-, sî-, si- și însumețesc.

SEMEȚI vb. a se făli, a se fuduli, a se grozăvi, a se infatua, a se împăuna, a se înfumura, a se îngîmfa, a se lăuda, a se mîndri, (rar) a se trufi, (înv. și pop.) a se mări, (pop.) a se păuni, (reg.) a se bîrzoia, a se făloși, a se marghioli, a se sfătoși, (reg. fam.) a se furlandisi, a se marțafoi, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (înv.) a se înălța, a se preaînălța, a se preamări, a se prearădica, a se ridica, (fam. fig.) a se înfoia, a se umfla, (arg.) a se șucări. (Nu te mai ~ atîta!)

semeți vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. CUTEZA. FUNDAMENTA. ÎMBĂRBĂTA. ÎMPOTRIVI. ÎNCREDE. ÎNCUMETA. ÎNCURAJA. ÎNDEMNA. ÎNDRĂZNI. ÎNSUFLEȚI. ÎNTEMEIA. OPUNE. RĂSCULA. RĂZVRĂTI. REVOLTA. RIDICA. SPRIJINI. STIMULA. SUSȚINE.