SÚLĂ, sule, s. f. 1. Unealtă (folosită de cizmari și de cojocari) formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găurește pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ața prin ele. 2. (Reg.) Pește mic cu corpul foarte subțire și alungit (Syngnatus nigrolineatus). – Lat. subula.

SÚLĂ, sule, s. f. 1. Unealtă (folosită de cizmari și de cojocari) formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mâner, cu care se găurește pielea, talpa etc. spre a putea petrece acul sau ața prin ele. 2. (Reg.) Pește mic cu corpul foarte subțire și alungit (Syngnatus nigrolineatus). – Lat. subula.

SÚLĂ, sule, s. f. 1. Unealtă (folosită mai ales de cizmari și de cojocari), formată dintr-un ac lung și gros de oțel, drept sau curb, fixat într-un mîner, cu care se găurește pielea, talpa etc. spre a se putea petrece acul sau ața prin ele. Sta aplecat deasupra lăzii cu sule, cuie, piele veche... și mereu bătea într-o pingică. DUNĂREANU, N. 17. Gazda, robotind zi și noapte, se proslăvea pe cuptor, între... ace, sule, clește... și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81. Și-a luat sula și acul și... s-a apucat iar de ciubotărie. ȘEZ. I 261. ◊ Expr. Sula și căciula, se spune despre un om foarte sărac. Sînt golan, precum mă vezi: sula și căciula. ISPIRESCU, L. 288. A pune (cuiva) sula în coastă v. coastă (2). ♦ Unealtă cu care se aleg firele la războiul de țesut. Eu i-oi face o sută de coți de pînză din fuiorul acesta, numai de mi-a face și boierul din lemnul acesta... toate lucrurile cîte-mi trebuiesc la țăsut: stative, vătale, sule, tălpigi, ițe, vergele și toate celealalte. SBIERA, P. 222. ♦ Unealtă de care se servește zețarul la scoaterea corecturilor. 2. (Regional, în compuse) Sulă-de-mare = pește cu corpul subțire și foarte alungit, care trăiește în mare, în rîuri și în unele lacuri (Syngnatus nigrolineatus).

súlă s. f., g.-d. art. súlei; pl. súle

súlă s. f., g.-d. art. súlei; pl. súle

SÚLĂ s. (IHT.) 1. (Cyprinus carpio hungaricus) (pop.) sulac, (reg.) sular, sulinar, suloi, ulucar, crap săltăreț, crap sulatic, crap sulednic. 2. (Syngnatus nigro lineatus) (reg.) andrea.

SÚLĂ s. v. fusar, fusar mare, membru, penis, pietrar.

súlă (-le), s. f. – 1. Dorn, priboi. – 2. (Înv.) Lance. – 3. Organ genital masculin. – Mr., megl. sulă, istr. sule. Lat. sūbŭla (Cipariu, Gram., 95; Cihac, I, 265; Pușcariu 1689; REW 8403), cf. logud. sula, it. suggia, friul. suble, gal. solla, ngr. σοῦβλα „vătrai”; în celelalte cazuri ar urma să ne referim la lat. subella (REW 8356). Sensul 3 este un eufemism, în loc de pulă. Der. sulac, s. n. (Arg., penis; organ genital al calului); sulhac (var. suhac, suvac), s. m. (dorn; vargă), în Trans. și Mold., contaminat cu rut. suvac „par” (Candrea; după Philippide, Principii, 149, suvac ar fi ngr. σουβλάϰι „vătrai”); sulac (var. sulă, suloi, sulinar), s. m. (varietate de crap, Cyprinus carpio hungaricus), probabil datorită formei sale lunguiețe (după Candrea în legătură cu rut. sulá „șalău”, sb. sulac „grindel”); sular, s. m. (pește, Aspro streber), cf. celălalt nume al său fusar; sulhar (var. sulhariu), s. m. (Trans., Mold., băț, buștean); sulastru, s. m. (grindel, Lota vulgaris); sulatic (var. suletic), adj. (subțire, lunguieț); sulea, s. m. (nimeni); sulednic, adj. (ascuțit, se zice despre o varietate de crap); suleget (var. suleged, suleagăn), adj. (înv., zvelt, delicat), a cărui der. este puțin clară (der. din lat. *sublicĭdus, de la sublicĭus „de băț” propus de Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 618, Pușcariu 1690, Tiktin este improbabilă, cf. REW 8376), probabil de la suletic, sulednic, prin intermediul unei forme *sulejnic și prin asociație cu deget; suli, vb. (a coase prost, a însăila).

SÚLĂ ~e f. Unealtă de găurit formată dintr-un ac lung și gros, fixat într-un mâner. ◊ A pune (sau a băga) cuiva ~a în coaste (sau în coastă) a forța pe cineva să facă un lucru. /<lat. subula

sulă f. 1. ac lung și gros de care se servesc cismarii; a pune cuiva sula în coaste, a-l sili de a face ceva; 2. Zool. pietrar (după conformațiunea-i). [Lat. SUBULA].

petrár (est) și pĭetrár (vest) m. Zidar (Mold.). Lucrător pe pavaje. Un fel de peștișor numit și sulă, foarte asemenea cu fusaru (aspro zingel). Petrean.

súlă f., pl. e (lat. sûbŭla, sulă, d. súere, a coase [că sula a fost primu ac]. Din súbula s’a făcut subla, *suulă, sulă; it. subbia, sard. sula. V. cos și suvac. Cp. cu sul, staul, fiulă, creĭer, cĭur, lăuruscă). Ac gros cu care se împunge (hîrtia, pelea) și apoĭ se bagă sfoara și se coase. Fig. A pune cuĭva sula (saŭ sulița) în coastă, a-l sili să facă ceva amenințîndu-l. Un fel de crap supțiratic (cyprinus hungáricus). Un fel de peștișor numit și pitrar. V. petrar.

sulă s. v. FUSAR. FUSAR MARE. MEMBRU. PENIS. PIETRAR.

SULĂ s. (IHT.) 1. (Cyprinus carpio hungaricus) (pop.) sulac, (reg.) sular, sulinar, suloi, ulucar, crap săltăreț, crap sulatic, crap sulednic. 2. (Syngnatus nigrolineatus) (reg.) andrea.

súlă, sule, s.f. – Unealtă alcătuită dintr-un fier ascuțit și mâner din lemn, folosită la găuritul materialelor textile și din piele. – Lat. subula „sulă” (Șăineanu, Scriban; Cipariu, Cihac, Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).

SULĂ subst. 1. – din Suleni (16 A III 366); Sula (Glos; Moț). 2. Sul/ea b. (17 B I 417); -eanii (Glos); -escu. 3. Sulul, Voicila (17 B IV 507) sau < subst. sul. 4. Sulariul t. (Glos); Sulăreni s. (17 B I 406). 5. Suletea, C., act.

a pune (cuiva) sula în coaste expr. a exercita presiuni (asupra cuiva), a sili (pe cineva), a constrânge (pe cineva).

a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa.

pielea sulii / pulii expr. (obs.) nimic.