SUCCÍNT, -Ă, succinți, -te, adj. (Adesea adverbial) Exprimat sau care se exprimă pe scurt, în puține cuvinte; sumar, concis, laconic. – Din fr. succinct, lat. succinctus.^[1]

SUCCÍNT, -Ă, succinți, -te, adj. (Adesea adverbial) Exprimat sau care se exprimă pe scurt, în puține cuvinte; sumar, concis, laconic. – Din fr. succinct, lat. succinctus.

SUCCÍNT, -Ă, succinți, -te, adj. Exprimat pe scurt, în puține cuvinte; sumar, concis. În vastul studiu de față, pe care totuși ne propunem a-l dezvolta într-un mod succint, noi urmăm metoda savantului nostru critic istoric. CARAGIALE, S. U. 86.

succínt adj. m., pl. succínți; f. succíntă, pl. succínte

succínt adj. m., pl. succínți; f. sg. succíntă, pl. succínte

SUCCÍNT adj. 1. v. concis. 2. v. sintetic. 3. v. sumar.

SUCCÍNT, -Ă adj. Spus, exprimat pe scurt, cu puține cuvinte; concis. [< fr. succinct, cf. lat. succinctus].

SUCCÍNT, -Ă adj. (și adv.) exprimat pe scurt, cu puține cuvinte; sumar, concis, laconic. (< fr. succinct, lat. succinctus)

SUCCÍNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre acte de vorbire, texte) Care constă din puține cuvinte; exprimat în puține cuvinte; concis; laconic; lapidar. 2) (despre persoane) Care se exprimă în puține cuvinte; caracterizat prin exprimare scurtă; concis; lapidar; laconic. /<fr. succinct, lat. succinctus

succinct a. și adv. în puține vorbe.

*succínt, -ă adj. (lat succinctus, încins, strîns, scurt). Pe scurt, în puține vorbe: descriere succintă. Adv. A trata succint.

SUCCINT adj. 1. concentrat, concis, laconic, lapidar, scurt, (înv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (Stil ~; exprimare ~) 2. concis, rezumativ, sintetic, sumar, (înv) rezumător. (O descriere ~.) 3. sumar, (înv) repede. (O schiță ~ a situației.)