SUBESTIMÁ, subestimez, vb. I. Tranz. A atribui unei ființe, unui lucru, unei împrejurări o importanță sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua. ◊ Refl. Se subestimează. -Sub¹- + estima (după fr. sous-estimer).

SUBESTIMÁ, subestimez, vb. I. Tranz. A atribui unei ființe, unui lucru, unei împrejurări o importanță sau o valoare mai mică decât cea reală; a subaprecia, a subevalua. ◊ Refl. X se subestimează. – Sub¹- + estima (după fr. sous-estimer).

SUBESTIMÁ, subestimez, vb. I. Tranz. A atribui oamenilor sau lucrurilor o valoare sau o importanță mai mică decît cea reală; a subaprecia, a subevalua. În lupta contra secetei la noi, nu trebuie să subestimăm împădurirea coastelor și culmilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/3. Personagiile contemporane din «Scrisoarea a IlI-a» l-au subestimat și l-au umilit. SADOVEANU, E. 83.

!subestimá (a ~) (su-bes-/sub-es-) vb., ind. prez. 3 subestimeáză

subestimá vb. (sil. mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subestiméz, 3 sg. și pl. subestimeáză

SUBESTIMÁ vb. v. minimaliza.

A subestima ≠ a supraestima, a supraaprecia, a supraevalua

SUBESTIMÁ vb. I. tr. A subaprecia, a subevolua. [P.i. -mez. / după fr. sous-estimer].

SUBESTIMÁ vb. tr., refl. a (se) subaprecia, a (se) subevalua. (după fr. sous-estimer)

A SUBESTIMÁ ~éz tranz. (persoane sau lucruri) A estima sub valoarea reală; a subaprecia; a subevalua; a bagateliza; a deprecia. [Sil. sub-es-] /sub- + a estima

SUBESTIMA vb. a bagateliza, a minimaliza, a subaprecia, a subevalua, (rar) a deprecia. (~ importanța unui lucru.)