STUFĂRÍE, stufării, s. f. Stufăriș. [Var.: (reg.) stuhăríe s. f.] – Stuf + suf. -ărie.

STUHĂRÍE s. f. v. stufărie.

STUFĂRÍE, stufării, s. f. Stufăriș. [Var.: (reg.) stuhăríe s. f.] – Stuf + suf. -ărie.

STUHĂRÍE s. f. v. stufărie.

STUFĂRÍE s. f. (Cu sens colectiv) Stufăriș, stufăraie. În dreapta, ici-colo, sate; în stînga, pînă la Dunăre, stufărie și luminișuri de bălți. SP. POPESCU, M. G. 36. – Variantă: (regional) stuhăríe (GÎRLEANU, L. 19) s. f.

STUHĂRÍE s. f. v. stufărie.

stufăríe s. f., art. stufăría, g.-d. art. stufăríei; pl. stufăríi, art. stufăríile

stufăríe s. f., art. stufăría, g.-d. art. stufăríei; pl. stufăríi, art. stufăríile

STUFĂRÍE s. v. stufăriș.

STUFĂRÍE ~i f. 1) v. STUFĂRIȘ. 2) Loc unde este adunat mult stuf; depozit de stuf. /stuf + suf. ~ărie

stufărie f. loc plin de stuf: stufăriile din Dobrogea.

stufăríe f. (d. stuf). Desiș de stuf, trestiiș: stufăriile Dobrogiĭ. – În nord stuhărie și stuhăráĭe (pop. -araĭe), pl. ărăĭ (Șez. 33, 26). V. tihăraîe.

stuh, stuhăríe, V. stuf, stufărie.

STUFĂRIE s. (BOT.) stufăraie, stufăriș.