Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru stuf─âri╚Ö

STUF─éR├Ź╚ś, stuf─âri╚Öuri, s. n. 1. Loc pe care cre╚Öte stuf mult ╚Öi des; stuf care cre╚Öte pe un asemenea loc; stuf─ârie, stuf─âraie. 2. Desime, desi╚Ö, tufi╚Ö. [Var.: (reg.) stuh─âr├ş╚Ö s. n.] ÔÇô Stuf + suf. -─âri╚Ö.
STUH─éR├Ź╚ś s. n. v. stuf─âri╚Ö.
STUF─éR├Ź╚ś, stuf─âri╚Öuri, s. n. 1. Loc pe care cre╚Öte stuf mult ╚Öi des; stuf care cre╚Öte pe un asemenea loc; stuf─ârie, stuf─âraie. 2. Desime, desi╚Ö, tufi╚Ö. [Var.: (reg.) stuh─âr├ş╚Ö s. n.] ÔÇô Stuf + suf. -─âri╚Ö.
STUH─éR├Ź╚ś s. n. v. stuf─âri╚Ö.
STUF─éR├Ź╚ś, stuf─âri╚Öuri, s. n. (Cu sens colectiv) Stuf mult ╚Öi des crescut ├«ntr-un loc; loc acoperit cu stuf. Din stuf─âri╚Öuri ╚Öi mla╚Ötini, nici o vietate nu-╚Öi ia zborul. RALEA, O. 132. Un colb de argint d─â str─âlucire stuf─âri╚Öului. Peste tot lini╚Öte, neclintit─â, de rai. G├ÄRLEANU, L. 16. ÔÖŽ Fig. Desime, desi╚Ö. Caii veneau la pas, cu p─ârul str─âlucitor, piepturi l├«ng─â piepturi ╚Öi stuf─âri╚Ö de picioare fine, p─âdure de g├«turi ├«ncordate. DUMITRIU, N. 113. ÔÇô Variant─â: stuh─âr├ş╚Ö (VLAHU╚Ü─é, R. P. 20) s. n.
STUH─éR├Ź╚ś s. n. v. stuf─âri╚Ö.
stuf─âr├ş╚Ö s. n., pl. stuf─âr├ş╚Öuri
stuf─âr├ş╚Ö s. n., pl. stuf─âr├ş╚Öuri
STUF─éR├Ź╚ś s. (BOT.) 1. stuf─âraie, stuf─ârie. (Mul╚Ťime de stuf sau ~.) 2. v. desi╚Ö.
STUF─éR├Ź╚ś ~uri n. 1) Loc unde cre╚Öte stuf. 2) Desi╚Ö de stuf. /stuf + suf. ~─âri╚Ö
stufăriș n. V. stufiș.
stuf─âr├ş╚Ö n., pl. ur─ş. Ma─ş rar. Stuf─ârie.
STUF─éRI╚ś s. (BOT.) 1. stuf─âraie, stuf─ârie. (Mul╚Ťime de stuf sau ~.) 2. cr├«ng, desi╚Ö, h─â╚Ťi╚Ö, tuf─âri╚Ö, tufi╚Ö, (rar) stuf, tuf─ârie, (pop.) bunget, desime, (reg.) h─âl─âciug─â, huceag, huci. (Iepurele s-a ascuns ├«ntr-un ~.)

Stufăriș dex online | sinonim

Stufăriș definitie

Intrare: stufăriș
stufăriș substantiv neutru
stuhăriș