Dicționare ale limbii române

19 definiții pentru stuf

STUF, stufuri, s. n. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunzele lanceolate și cu florile violete sau gălbui, dispuse în panicule terminale, folosită la acoperitul caselor, ca materie primă pentru obținerea celulozei, a hârtiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desiș; tufiș, boschet. [Var.: (reg.) stuh s. n.] – Lat. *styphus (= stypa + typyhe).
STUH s. n. v. stuf.
STUF, stufuri, s. n. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu tulpina înaltă și dreaptă, cu frunzele lanceolate și cu florile violete sau gălbui, dispuse în panicule terminale, folosită la acoperitul caselor, ca materie primă pentru obținerea celulozei, a hârtiei etc.; trestie (Phragmites communis). ♦ (Rar) Desiș; tufiș, boschet. [Var.: (reg.) stuh s. n.] – Lat. *styphus (= stypa + typyhe).
STUH s. n. v. stuf.
STUF, stufuri, s. n. Desiș de trestie, folosit la acoperitul caselor, ca materie primă la fabricarea celulozei etc. Stuful se legăna înfiorat. C. PETRESCU, S. 28. La nord, păduri nepătrunse de stuf, la sud, banda nesfîrșită a plajei cu valurile dunelor de nisip în zare. BART, E. 126. Moș Gheorghe se gîndește la fericirea oamenilor de prin satele apropiate, că au stuf la îndemînă pentru acoperitul caselor și pește din belșug. SP. POPESCU, M. G. 36. ♦ (Rar) Desiș, grup de...; tufiș, boschet. Gemea mușcat de vînturi un stuf de liliac. MACEDONSKI, O. I 114. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. – Variantă: (regional) stuh (DRAGOMIR, P. 24, STANCU, U.R.S.S., 164, SADOVEANU, O. IV 435) s. n.
STUH s. n. v. stuf.
stuf s. n., pl. stúfuri
stuf s. n., pl. stúfuri
BÂTLAN-DE-STÚH s. v. bou-de-baltă.
STUF s. (BOT.; Phragmites communis sau australis) papură, pipirig, trestie, (Transilv. și Maram.) nadă.
STUF s. v. crâng, desiș, hățiș, stufăriș, trestie-de-câmp, tufăriș, tufiș.
STUF ~uri n. Plantă erbacee acvatică cu tulpina erectă, înaltă, inflexibilă, cu frunze lanceolate, foarte lungi și cu flori grupate în panicule, folosită, mai ales, ca material de construcție. /<lat. stuphus
stuf (stuh) m. 1. plantă întrebuințată spre a face mături și pentru acoperitul caselor (Arundo phragmites): stuful crește din adânc EM.; 2. stufiș: se ascunse copilul într’un stuf de flori ISP. [Cf. tufă].
stuh n. Mold. V. stuf: printre stuhul ce se mișcă iată o luntre vânătoare AL.
stuf m. ca plantă (vgr. lat. týphe, stuf, infl. poate și de lat. stipa, stypa, colilie. V. tufă). Trestie, o plantă graminee (de aspectu unuĭ popușoĭ maĭ înalt și maĭ suptire și c’un mot în vîrf) care crește (pin bălțĭ și ape liniștite) înalt de cîți-va metrĭ (phragmites communis saŭ arundo phragmites saŭ arundo donax). S. n., uri. Stufărie, desiș de trestiĭ: foșnetu luntriĭ pin stuf, tîlharu se ascundea pin stufurile Dobrogiĭ. Cantitate de stuf: o casă acoperită cu stuf. Stufiș (vest): un stuf de florĭ. – În nord stuh. V. hălăcĭugă, foltan. – Țăraniĭ taĭe stufu cînd îs apele înghetate și-l întrebuințează la acoperit casele, la făcut haragĭ de vie (punînd maĭ multe cotoare la un loc) ș. a. Băiețiĭ fac din el șindile de zmeĭe micĭ. Clnd e tînăr, stufu e bun și ca nutreț.
stuh, stuhăríe, V. stuf, stufărie.
bîtlan-de-stuh s. v. BOU-DE-BALTĂ.
stuf s. v. CRÎNG. DESIȘ. HĂȚIȘ. STUFĂRIȘ. TRESTIE-DE-CÎMP. TUFĂRIȘ. TUFIȘ.
STUF s. (BOT.; Phragmites communis) trestie, (Transilv. și Maram.) nadă.

stuf definitie

stuf dex

Intrare: stuf
stuh
stuf substantiv neutru