Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru studeniță

STÚDENIȚĂ, studenițe, s. f. (Pop.) 1. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze păroase, cu flori albe, cu fructul o capsulă (Arenaria serpylligfolia). 2. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze liniare și flori verzui (Scleranthus uncinatus). – Din bg., sb. studenica.
STÚDENIȚĂ, studenițe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze păroase, cu flori albe, cu fructul o capsulă (Arenaria serpylligfolia). 2. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze liniare și flori verzui (Scleranthus uncinatus). – Din bg., scr. studenica.
STÚDENIȚĂ, studenițe, s. f. 1. Numele popular al gingivitei. Frunză de mure și cu floare să fiarbă... și să ție în gură de acea apă fiartă... pînă se va izbăvi de studeniță. ȘEZ. X 64. 2. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina ramificată, cu flori albe, cu fructul o capsulă (Arenaria serpyllifolia); b) tămîiță; c) plantă cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori verzui (Scleranthus uncinatus ). – Variantă: (regional) stúdiniță (ȘEZ. XV 129) s. f.
stúdeniță (pop.) s. f., g.-d. art. stúdeniței; pl. stúdenițe
stúdeniță s. f., g.-d. art. stúdeniței; pl. stúdenițe
STÚDENIȚĂ s. (BOT.; Arenaria serpyllifolia) (reg.) năsiparniță, (prin Transilv.) arinariță.
STÚDENIȚĂ s. v. mișină, scorbut, tămâiță.
stúdeniță (-țe), s. f.1. Scorbut. – 2. Plante (Arenaria serpyllifolia, Scleranthus uncinatus, Chenopodium botrys). Sb. studenica „frig”, cf. bg. studenio „sopîrlă alpină”, din sl. studenĭ „frig” (Cihac, II, 378). Tudeliță, s. f. (floarea-reginei, Gnaphalium leontopodium) trebuie să fie același cuvînt.
STÚDENIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe și cu fruct capsulă. 2) Mică plantă cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori verzui, fără petale. /<bulg., sb. studenica
studeniță f. Mold. 1. boală de gingii; 2. mică plantă cu florile albe (Arenaria serpyllifoia). [Tras din slav. STUDENĬ, frig].
stúdeniță f., pl. e (sîrb. bg. studenica, frig și nume de plante, d. vsl. studenŭ, rece. student, frig). Gingivită. O buruiană înrudită cu cariofileele (grenaria serpyltifotia). Altă buruĭană înrudită cu precedenta (scleranthus uncinatus). O buruĭană chenopodĭacee (chenopodium) numită și tămîiță.
tămîíță f., pl. e (d. tămîĭe). Lavrentină vinerița, o plantă erbacee labiată (ajúga réptans). O plantă chenopodiacee (chenopódium) numită și studeniță.
STUDENIȚĂ s. (BOT.; Arenaria serpyllifolia) (reg.) năsiparniță, (prin Transilv.) arinariță.
studeniță s. v. MIȘINĂ. SCORBUT. TĂMÎIȚĂ.
ARECASTRUM Becc., STUDENIȚĂ, fam. Palmae. Gen cu o singură specie originară din Brazilia, Uruguai, Paraguai și Argentina, palmieri înrudiți cu cocosul: Arecastrum romanzoffianum Bece. (syn. Cocos romanzoffiana Cam.; Cocos plumosa Hook.), foarte ornamental, cu o coroană bogată, înaltă de cca 12 m. La baza pețiolilor frunzelor cresc filamente brune. Frunze, cca 3 m lungime, în verticil de cîte 5, cu numeroase segmente lungi de 1 m și late de 3 cm.

studeniță definitie

studeniță dex

Intrare: studeniță
studeniță substantiv feminin