Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru stucator

STUCATÓR, stucatori, s. m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Var.: (înv.) ștucatór s. m.] – Din it. stuccatore,[1] fr. stucateur.
ȘTUCATÓR s. m. v. stucator.
STUCATÓR, stucatori, s. m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Var.: (înv.) ștucatór s. m.] – Din it. stuccatore, fr. stucateur.
ȘTUCATÓR s. m. v. stucator.
stucatór s. m., pl. stucatóri
stucatór s. m., pl. stucatóri
STUCATÓR s.m. Meseriaș care execută lucrări de stucatură. [Cf. fr. stucateur].
STUCATÓR s. m. muncitor specializat în lucrări de stucatură. (< it. stuccatore, fr. stucateur)
STUCATÓR ~i m. Muncitor specializat în lucrările de stucatură. /<it. stucatore, fr. stucateur
*stucatór m. (it. stuccatore). Lucrător care face stucaturĭ.

stucator definitie

stucator dex

Intrare: stucator
ștucator substantiv masculin admite vocativul
stucator substantiv masculin admite vocativul