Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 960171:

STUC s. n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de piatră și cu clei, căpătînd prin uscare și lustruire aspectul marmurei; se întrebuințează la acoperirea zidurilor interioare, la executarea ornamentelor de arhitectură etc. Salonul în care intrară cei doi musafiri era în stil oriental. Tavan cu ornamente florale în stuc alb, pereți văruiți, șaluri turcești pe pereți. CĂLINESCU, N. 9. – Variantă: ștuc (C. PETRESCU, R. DR. 199) s. n.

Stuc dex online | sinonim

Stuc definitie