Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru stuc

STUC s. n. 1. Material de construc╚Ťie format din mortar ╚Öi ipsos amestecat cu gelatin─â, clei ╚Öi (uneori) cu coloran╚Ťi minerali, care prin uscare ╚Öi lustruire cap─ât─â aspectul marmurei. 2. Material, sub form─â de past─â, folosit pentru decora╚Ťii arhitectonice, care se prepar─â dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmur─â ╚Öi praf de cret─â. [Var.: (├«nv.) ╚Ötuc s. n.] ÔÇô Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc.
╚śTUC s. n. v. stuc.
STUC s. n. 1. Material de construc╚Ťie format din mortar ╚Öi ipsos amestecat cu gelatin─â, clei ╚Öi (uneori) cu coloran╚Ťi minerali, care prin uscare ╚Öi lustruire cap─ât─â aspectul marmurei. 2. Material, sub form─â de past─â, folosit pentru decora╚Ťii arhitectonice, care se prepar─â dintr-un amestec de var stins vechi, praf de marmur─â ╚Öi praf de cret─â. [Var.: (├«nv.) ╚Ötuc s. n.] ÔÇô Din it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc.
╚śTUC s. n. v. stuc.
STUC s. n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de piatr─â ╚Öi cu clei, c─âp─ât├«nd prin uscare ╚Öi lustruire aspectul marmurei; se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la acoperirea zidurilor interioare, la executarea ornamentelor de arhitectur─â etc. Salonul ├«n care intrar─â cei doi musafiri era ├«n stil oriental. Tavan cu ornamente florale ├«n stuc alb, pere╚Ťi v─ârui╚Ťi, ╚Öaluri turce╚Öti pe pere╚Ťi. C─éLINESCU, N. 9. ÔÇô Variant─â: ╚Ötuc (C. PETRESCU, R. DR. 199) s. n.
╚śTUC s. n. v. stuc.
stuc s. n.
stuc s. n., pl. st├║curi
STUC s. (CONSTR.) (├«nv.) mermer. (Decora╚Ťie arhitectonic─â din ~.)
╚śTUC s. v. bucat─â, cr├ómpei, frac╚Ťiune, fragment, fr├óntur─â, parte, por╚Ťiune, sec╚Ťiune, tran╚Ö─â.
STUC s.n. Mortar de ipsos amestecat cu praf de marmur─â, clei ╚Öi diverse substan╚Ťe colorante, care prin uscare ╚Öi lustruire devine asem─ân─âtor marmurii. [Var. ╚Ötuc s.n. / cf. it. stucco, fr. stuc].
╚śTUC s.n. v. stuc.
STUC s. n. mortar de ipsos cu praf de marmur─â, clei ╚Öi diverse substan╚Ťe colorante, care prin uscare ╚Öi lustruire imit─â marmura. (< it. stucco, germ. Stuck, fr. stuc)
stuc (-curi), s. n. ÔÇô Material folosit ├«n decora╚Ťii arhitectonice; decora╚Ťie arhitectonic─â. ÔÇô Var. ╚Ötuc, ╚Öi der. Fr. stuc. ÔÇô Der. stuca, vb. (a orna cu stuc); stucatur─â, s. f., din it. stuccatura. ÔÇô Var. din germ. Stuck (Borcea 213).
STUC ~uri n. Amestec de ipsos cu praf de marmur─â, clei ╚Öi substan╚Ťe minerale colorante, care, prin uscare ╚Öi lustruire, cap─ât─â aspectul marmurii. /<fr. stuc, it. stucco, germ. Stuck
╚Ötuc, ╚Öt├║curi, s.n. 1. (reg.) bucat─â, fragment, por╚Ťiune; parte dintr-un ├«ntreg. 2. (reg.; ├«n forma: ╚Ötiuc) lot, parcel─â (├«ntr-un teren comasat). 3. (├«nv. ╚Öi reg.) exemplar. 4. (reg.; ├«n forma: sticuri) r├ónduri, reprize. 5. (├«nv. ╚Öi reg.) pies─â de teatru.
stuc n. tencueal─â de ghips ce imiteaz─â marmura.
*stuc n., pl. ur─ş (it. stucco). Un fel de tencu─şal─â (compus─â de obice─ş din var stins ╚Öi din praf de marmur─â ╚Öi cret─â) care imiteaz─â marmura.
╚Ötuc n., pl. ur─ş (sas. stuck, germ. st├╝ck). Vest. Bucat─â, f─âr├«m─â.
STUC s. (CONSTR.) (├«nv.) mermer. (Decora╚Ťie arhitectonic─â din ~.)
╚Ötuc s. v. BUCAT─é. CR├ÄMPEI. FRAC╚ÜIUNE. FRAGMENT. FR├ÄNTUR─é. PARTE. POR╚ÜIUNE. SEC╚ÜIUNE. TRAN╚ś─é.

Stuc dex online | sinonim

Stuc definitie

Intrare: stuc
ștuc substantiv neutru (numai) singular
stuc substantiv neutru (numai) singular